Alfred Moşoiu a trait intre anii 1890 si 1932.A fost poet, prozator, traducător şi dramaturg. După ce urmează cursul primar în Galaţi şi Liceul „Sf. Sava" la Bucureşti, face studii de drept internaţional, neterminate, la Paris. Întors în ţară, a fost referendar la Casa Şcoalelor. Debutează la „Gazeta Transilvaniei" în 1907, iar prima carte, Sonete, îi apare în 1910. Colaborează la „Neamul românesc literar" şi „Gazeta Transilvaniei", apoi la „Luceafărul", „Flacăra", „Sburătorul", „Rampa", „Universul literar" etc.Este un cultivator al sonetului.
Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan, Regelui Soare, Mariei Antoaneta, umblă „pe drumul gândului", înalţă imn nopţii, semnalează o amforă, un „vas de bronz", un satir, o statuie a Afroditei, descrie catedrala Notre Dame în noapte, consacră poeme „reginei Saba", glorifică pe Aurel Vlaicu şi eroii căzuţi în primul război mondial.
Seri calde...
___
Seri calde, seri duioase,
Seri pline ca o cupa,
Cand, trist, deschizi fereastra aducerei aminte,
Si simti in cenusiul oraselor ploioase,
Un chip care te chiama...
- Si totusi care minte... -
Seri calde, seri ploioase,
De-aducere aminte...
...Te-apleci pe balustrada...
Si inima ta bate...
Se prinde amintirea pe firele de ploaie,
O simti traind in tine...
Si-o vezi trecand pe strada...
E bruna ca atuncea,
Sau ca atunci, balae...
Si-n ploaea amintirei ce a 'nceput sa cada,
Ca salcia pe-o groapa tot sufletul se'ndoae...
.jpg)
Amintirile
__
Mi-e sufletul un cuib de randunele,
Plin de-amintiri subtile si fugare,
Ce rade mangaios la fiecare,
Iar toamna, singur, plange dupa ele...
Un evantai, un gest, o sarutare,
O mana alba plina de inele,
Parfum de roze, spuma de dantele,
Luciri pierdute de margaritare...
Sunt amintiri si vremea le va stinge,
Abia clipesc si daca le-ai atinge
S-ar pierde ca un bulgar de cenuse...
Sunt forme numai, ce traesc in mine,
Ca forma mainei cizelate,fine,
Pe care-o poarta inca o manuse...
Parisul e trist
___
Cum stam tacuti si melancolici, visul
Ca un paiajen tese'n umbra genii...
Apar pierdute cheiurile Senii
Si'ncet, incet, apare 'ntreg Parisul...
Parisul plin de amintiri, de genii,
De cantece...si-a masurat abisul...
Si regasim - asa ne fuse scrisul -
Ceva din noi in scumpele vedenii.
Stam nemiscati.Sunt clipe de iubire
Cand te raneste orsice privire,
Cand sufletul ca salcia se lasa...
Atat de adanc tacerea ne patrunde
Ca de-am sopti - ecoul ne-ar raspunde...
...Un inger plange, undeva, in casa.
.jpg)
Singur...
__
Vezi tu? Te-astept si-acum ca'n alte randuri,
Dar nu ma mai intreb dece nu vii...
Vecinul si-a culcat cei trei copii,
Si-i liniste ca'n cele patru scanduri.
Ca cei ce'n viata au esit din randuri,
Si'n umezeala vechilor chilii,
Nepasatori, s'au ingropat de vii,
Ma 'ngrop si eu intr'un adanc de ganduri...
Faptura ta se-amesteca usoara,
Cu mii de ganduri noui, ce ma'mpresoara,
Te-astept si nu, si-mi pare ca te-astept...
O!cu capriciul tau de curtezana,
De-ai sti de nepasarea mea profana
Ai alerga sa-mi cazi din nou la piept...
.jpg)
.jpg)
Amintirile
__
Mi-e sufletul un cuib de randunele,
Plin de-amintiri subtile si fugare,
Ce rade mangaios la fiecare,
Iar toamna, singur, plange dupa ele...
Un evantai, un gest, o sarutare,
O mana alba plina de inele,
Parfum de roze, spuma de dantele,
Luciri pierdute de margaritare...
Sunt amintiri si vremea le va stinge,
Abia clipesc si daca le-ai atinge
S-ar pierde ca un bulgar de cenuse...
Sunt forme numai, ce traesc in mine,
Ca forma mainei cizelate,fine,
Pe care-o poarta inca o manuse...
Parisul e trist
___
Cum stam tacuti si melancolici, visul
Ca un paiajen tese'n umbra genii...
Apar pierdute cheiurile Senii
Si'ncet, incet, apare 'ntreg Parisul...
Parisul plin de amintiri, de genii,
De cantece...si-a masurat abisul...
Si regasim - asa ne fuse scrisul -
Ceva din noi in scumpele vedenii.
Stam nemiscati.Sunt clipe de iubire
Cand te raneste orsice privire,
Cand sufletul ca salcia se lasa...
Atat de adanc tacerea ne patrunde
Ca de-am sopti - ecoul ne-ar raspunde...
...Un inger plange, undeva, in casa.
.jpg)
Singur...
__
Vezi tu? Te-astept si-acum ca'n alte randuri,
Dar nu ma mai intreb dece nu vii...
Vecinul si-a culcat cei trei copii,
Si-i liniste ca'n cele patru scanduri.
Ca cei ce'n viata au esit din randuri,
Si'n umezeala vechilor chilii,
Nepasatori, s'au ingropat de vii,
Ma 'ngrop si eu intr'un adanc de ganduri...
Faptura ta se-amesteca usoara,
Cu mii de ganduri noui, ce ma'mpresoara,
Te-astept si nu, si-mi pare ca te-astept...
O!cu capriciul tau de curtezana,
De-ai sti de nepasarea mea profana
Ai alerga sa-mi cazi din nou la piept...
.jpg)
Afrodita
___
Din spuma marii pare-a fi nascuta
Statuia ei de piatra sclipitoare...
In mijloc de boschete, visatoare,
Cand trece vantul, florile-o saruta...
O ramura de trandafir, in floare,
Spre ea se-apleaca 'ncet, de vant batuta,
De parc'ar vrea o mana nevazuta,
Sa-i pue un buchet la cingatoare...
Dar florile se scutura pe-alee...
Cu ploaea de petale ofilite,
Parfumul mortii tainic se strecoare...
Si capriciosu-i suflet de femee,
In goana noutatii infinite:
Surade trist, ca nu 'i-e dat sa moara...
___
Din spuma marii pare-a fi nascuta
Statuia ei de piatra sclipitoare...
In mijloc de boschete, visatoare,
Cand trece vantul, florile-o saruta...
O ramura de trandafir, in floare,
Spre ea se-apleaca 'ncet, de vant batuta,
De parc'ar vrea o mana nevazuta,
Sa-i pue un buchet la cingatoare...
Dar florile se scutura pe-alee...
Cu ploaea de petale ofilite,
Parfumul mortii tainic se strecoare...
Si capriciosu-i suflet de femee,
In goana noutatii infinite:
Surade trist, ca nu 'i-e dat sa moara...