G. Rotica, pseudonim al lui Gavril Rotariu, s-a nascut la 1 mai 1881, in Udesti, judetul Suceava. Este un poet si gazetar.Urmeaza liceul la Suceava si Scoala Normala la Cernauti, absolvind in 1902.Activeaza ca invatator la Campulung Moldovenesc.Contribuie la realizarea catorva obiective importante: infiintarea unei scoli romanesti, a unei biblioteci publice, a unei tipografii si librarii.In 1914, la izbucnirea razboiului, este silit sa se refugieze la Bucuresti, apoi la Iasi.In 1919 va fi numit profesor la Scoala Normala din Cernauti, dar este acaparat tot mai mult de politica, fiind, dupa 1920, deputat si senator liberal. A avut un timp si functia de inspector general al artelor pentru Bucovina.
A fost un gazetar de marca, fiind cunoscut in special datorita campaniilor sale pentru intrarea Romaniei in razboi (in 1915-1916), iar dupa Unire pentru reintegrarea Bucovinei in sistemul administrativ si cultural romanesc, ceea ce a determinat si alegerea sa ca presedinte al Sindicatului Ziaristilor din Bucovina.
Volumul Poezii (1909) este in buna masura, in nota vremii, indatorat samanatorismului. Afirmandu-si originea taraneasca, el incearca sa schiteze frumusetea aspra a copilariei, farmecul satului si al naturii sau relateaza cu incantare nostalgica mici intamplari.
Cu idei elementare despre poezie, Rotica exprima direct ce crede si ce simte, preocupat doar sa-si faca discursul cat de cat convingator. Cu un vers modest, Rotica are locul lui: este cel mai de seama poet bucovinean de pana la 1918.(sursa: crispedia.ro)
Din volumul Poezii ( 1909):
In linistea noptii
Am stins de mult lumina, dar ne 'ndurat e domnul
Pleoapelor trudite si-al visurilor: somnul.
In noaptea ce odaia pustie mi-o inunda
Privirea-mi obosita zadarnic se scufunda,
O clipa sa se prinda de-aripa vre-unui vis:
Uitate rani, in suflet, din nou mi s'au deschis.
Ma scol si spre gradina cu flori deschid fereastra:
I-atata pace-afara si vraja 'n noaptea asta!
Si'n pacea revarsata din inima gradinii
Aud cum canta 'n noapte pe straturi albe crinii.
Aud a verii calda suflare creatoare,
Miscand eterne doruri in fraged trup de floare
Si dornic de vieata, un colt de viata noua,
Aud cum se adapa din picurul de roua;
Ascuns pe-un piept de floare, in tainica visare,
Aud cum soarbe-un flutur a florii respirare.
Iar intr 'un cuib ce-ascunde sub streasin' o iubire -
O noapte fericita, - c'o dulce ciripire
Ma ceart'o randunica, trezita de suspine:
,,De ce ti-ai scos afara durerile, - straine?''
Si azi ca totdeauna
Si azi ca totdeauna ai fost cea vinovata
Iar eu ne 'nduplecatul osanditor nebun
Care-am venit cu toata durerea-mi adunata,
Pecetea osandirii pe chipul tau sa-ti pun.
Si azi ca totdeauna in chipul tau tacut
Eu stiu ca judecat-am o vinovata mare;
Si azi ca totdeauna nu stiu cum s'a facut
Ca m'am trezit la urma tot eu cerand iertare.
La bal mascat
In lenes dans erotic cu ritmul vinovat,
In pas molatec, printre parfumuri risipite,
Purtand in ochi reflexul simtirii contopite,
Se legana in sala pacat langa pacat.
Ispite 'mperecheate cu lacome dorinti,
Ritmandu-si voluptatea in calde respiratii,
Se 'mbratisau unindu-si nebunele sensatii.
- Noi singuri la o parte de toti, vorbiam cuminti,
- Ma doare amintirea, dar nu te 'nvinuesc
Ca dela brat atuncia mi te-ai desprins usoara,
Ca alba ta fiinta simtii cum se coboara
Din visele-mi inalte in lutu-i omenesc.
Ritmata viata insasi curgea pe langa noi...
Iar tu ai fost o clipa acolo langa mine,
O unda ratacita din undele vecine
Si iar te-ai dus grabita la matca inapoi!
Usa
Avem si noi un dusman ce clipele ne strica
Cand simt mai strans lipita de piept faptura-ti mica
Iar ne 'nduratul dusman nu-i om strain sau ruda:
E usa care 'ntr'una ne strica vraja 'n ciuda.
La fiecare sgomot ce-auzi cu 'nfiorare
Din brate mi te smulge a ei amenintare.
Sa-ti potrivesti in graba in parul de carbune
Suvita tradatoare de clipele nebune.
Ne supara intr'una si totus de departe
Din dorurile mele si usa face parte;
Si simt atunci ca vraja iubirii fara ea
Stirbita mi-ar parea.
Catren
Stai cu mine la ferestra si un cuib de randunica
Tu-mi arati si cu iubire mana-mi prinzi in mana-ti mica,
Pe cand ochii mei departe urmaresc pierduti plutirea
Unui vultur ce se 'nalta despicand nemarginirea...
Prinzand la pieptul tau o floare
Santem atat deaproape; in haina ta o floare
O prind la pieptul tanar gatit de sarbatoare.
Si pieptul alb si fraged ca floarea unui crin
Il simt cum se ridica si iaras cade lin;
Il simt atat deaproape si calda-i respirare
Aprinde 'n mine gandul: oare-as gasi iertare
De mi s'ar face bratul acuma vinovat?
Si cum ascult ispita, cu sufletul legat
De pieptul alb si fraged, de-a ta fiinta 'ntreaga,
Deodata simt cum trece prin taina ce ne leaga,
Simt printre noi cum trece un inger nevazut...
Si mana mi-a desprins-o dusmanul ce-a trecut.
Romanta
- Vezi barcile acele, casute plutitoare,
Casute leganate de valul moale, lin?
Cat farmec e pe ele in asfintit de soare! -
Ramai la noi, la mare, ramai, drumet strain.
- Vezi nava ce se duce cu 'naltele catarte,
Un drum de spuma alba lasand in urma ei?
Tot sufletul incolo, un freamat de departe
Mi-l chiama 'n clipa asta; ma chiama muntii mei.
- Asculta fermecata cantare departata:
La casa lor pescarii din largul marii vin;
Cu cantecul si barca petrec vieata toata. -
Ramai la noi, la mare, ramai, drumet strain.
- In tara mea cu maguri si culmi inalte, sure
Cu doine si cu doruri, cu turme si cu stani,
Un cantec cum nu-i altul pe lume nicaiure
E cantecul de sara al codrilor batrani.
- Vom rataci cu barca si de pe mii de unde
Voiu strange-al marii farmec, plutind pe valul lin,
Si numai pentru tine in ochi il voiu ascunde. -
Ramai la noi, la mare, ramai, drumet strain.
- Ne-asteapta'n munti o vale cu murmur de isvoare
Din care beau toti cerbii din muntii mei frumosi;
Da-mi mana ta, straino - si cerbi si caprioare
Vei imblanzi acolo cu ochii-ti luminosi.
- Eu am crescut pe ape si marea-i fermecata
Si marea nu ma lasa in tara ta sa vin,
Si nu-ti voiu fi mireasa acolo nici odata.-
Ramai la noi, la mare, ramai, drumet strain.
- Si eu sant dela munte si inapoi acasa
Cu mii de glasuri codrii ma chiama 'n tara mea
Si inima mea plange si mi te vrea mireasa
Si inima ramane!...Raman si eu cu ea.
-->