Nu-ti minimaliza esecurile si nu-ti minimaliza faptele bune. Fiecare act singular este insemnat: daca e o fapta rea, vei avea de suferit; daca este o fapta buna, te vei bucura de viata. Iar sa te bucuri de viata este singura cale de a sti ca Dumnezeu exista. Dovada existentei lui Dumnezeu se gaseste doar in starea de beatitudine. Nu exista dovezi logice ale existentei lui Dumnezeu, insa atunci cand debordezi de bucurie, atunci cand dansezi de bucurie, din acel dans apare o recunostinta de la sine. O multumire, o ruga se naste, iar in acea ruga tu esti renascut. In acea ruga renasti nu doar tu, dar se naste totodata Dumnezeu.
Viata consta din lucruri mici, iar tu trebuie sa transformi fiecare lucru marunt prin starea ta de constienta, de trezie, de vigilenta intr-un act frumos. Apoi, lucrurile obisnuite pot deveni extraordinare.''
''Omul este singura fiinta constienta de pe Pamant; aceasta este gloria si totodata agonia lui. Depinde de tine daca va fi glorie sau agonie. Constiinta este o sabie cu doua taisuri. Ti s-a dat ceva atat de valoros, incat nu stii ce sa faci cu acesta; e aproape ca o sabie in mainile unui copil. Sabia poate fi manuita corect, poate proteja, dar poate deopotriva rani. Orice lucru care poate deveni o binecuvantare poate deveni si un blestem; depinde de cum il folosesti.''
''Viata e plina, viata e binecuvantata, insa omul a pierdut contactul cu viata. A devenit prea constient de sine. Acea constiinta de sine functioneaza ca o bariera, ramai in viata, dar nu cu adevarat viu. Constiinta de sine este boala. Pasarile sunt fericite, copacii sunt fericiti, norii si raurile sunt fericite, dar nu au constiinta de sine. Ele sunt pur si simplu fericite. Nu stiu ca sunt fericite.''
''Ceri sa ramai doar uman - ceri imposibilul. Esti prea ambitios. Poti sa devii un buddha, asta e mai simplu. Poti sa devii un zeu, asta e mai simplu. Dar sa zici ca vrei doar sa ramai uman, asta e imposibil, pentru ca umanitatea este doar o trecere, un parcurs, o calatorie, un pelerinaj. E un proces, nu o stare. Nu poti ramane uman. Daca incerci prea mult sa ramai uman, vei deveni inuman. Vei incepe sa dai gres. Daca nu inaintezi, vei incepe sa aluneci inapoi...dar va trebui sa mergi undeva. Nu poti ramane pe loc.
Sa fii om inseamna pur si simplu sa fii pe cale sa devii un zeu, nimic altceva. Dumnezeu e telul. A fi uman e calatoria, calea. Calea nu poate fi niciodata permanenta, nu poate deveni eterna. Altfel, ar fi prea obositoare. Atunci scopul nu va fi niciodata atins, iar tu vei fi doar in calatorie, in calatorie, in calatorie.
Sa speri inseamna sa fii uman. Insa sa speri inseamna sa speri sa treci dincolo. Sa speri inseamna sa doresti ce se afla dincolo. Sa speri inseamna sa speri sa depasesti obstacolele, sa transcezi. Aceasta este cu adevarat starea unei fiinte umane - ea depaseste mereu piedici, merge, merge mai departe...telul e altundeva.''