Aristotel (n. 384 i.Hr. - d. 7 martie 322 i.Hr.) a fost unul dintre cei mai importanti filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al scolii peripatetice.
Toata lumea are glas. Numai omul are voce, si vocea aceasta trebuie sa se faca auzita in cetate.
Invidia este un fel de intristare pentru fericirea de care ni se pare ca se bucura egalii nostri.
Ceea ce avem de invatat sa facem, invatam facand.
Nu exista geniu fara un dram de nebunie.
Indoiala este inceputul intelepciunii.
Omul intelept nu spune tot ce gandeste, dar ce spune, gandeste.
Radacinile educatiei sunt amare, dar fructele sunt dulci.
Ori de cate ori suntem in indoiala, trebuie sa alegem calea prin care gresim mai putin.
E mai puternic cel care isi invinge poftele decat dusmanii: intr-adevar, lucrul cel mai greu e sa te invingi pe tine.
Demnitatea consta nu din a poseda onoruri, ci din constiinta ca le meritam.
Critica este un lucru pe care poti sa-l eviti nespunand nimic, nefacand nimic si nefiind nimic.
Noi suntem numai prin aceea ca gandim; prin cuvantul a gandi, inteleg tot ce se petrece in noi in asa chip ca ne dam seama imediat de aceasta prin noi insine: de aceea, nu numai a intelege, a voi, a imagina, dar si a simti, este acelasi lucru aici ca si a gandi.
Iubirea este asemanatoare unui act creator, in timp ce a fi obiect al iubirii seamana cu o stare pasiva. Prin urmare, cei care detin superioritatea in actiune sunt si cei animati de iubire si de sentimente amicale. In sfarsit, toti oamenii iubesc mai mult ceea ce le cere mai mult efort; de pilda, cei care si-au agonisit singuri averea tin la ea mai mult decat cei ce au primit-o mostenire. Acesta este si motivul pentru care mamele isi iubesc copii mai mult decat tatii; ele sufera mai mult nascandu-i si stiu mai bine ca sunt copii lor.
Sunt multe feluri de a esua, dar de a reusi, doar unul singur.
Cel bland nu inclina spre razbunare, ci mai mult spre iertare.
Tot ceea ce este exprimat in afara, se va imprima in interior.
Ca prioritate secunda, noi trebuie sa alegem raul cel mai mic.
Placerea de a face un lucru adauga perfectiune produsului final.
Tineretea este usor de inselat intrucat este atat de mult imboldita sa spere.
Cu cat un lucru este mai greu de facut, cu atat cere mai multa arta si virtute.
Numai obiceiurile bune formate in tinerete sunt cele care conteaza cu adevarat.
Statul este o totalitate de cetateni, necesara pentru o existenta autosuficienta.
Cel mai groaznic lucru este nedreptatea inzestrata cu arme.
Nici o lege divina sau omeneasca nu poate interzice libertatea de a gestiona durerea.
Scopul artei nu este sa reprezinte aparenta exterioara a lucrurilor, ci semnificatia lor interioara.
Se stie doar ca, in general, pasiunea nu poate fi facuta sa cedeze prin ratiune, ci prin constrangere. Caci omul virtuos, adica cel ce traieste pentru frumosul moral, se va supune ratiunii, pe cand cel vicios, care nu aspira decat spre placere, trebuie constrans prin suferinta, ca un animal la jug. De aceea se si spune ca pedepsele aplicate celor in cauza trebuie sa fie cele care se opun cel mai mult placerilor preferate de ei.
Sensul in care merge viitorul este cel in care se exercita libertatea omului. In masura in care omul e liber, sfera viitorului apare asemenea unui santier in care se exercita puterile noastre si ne permit diverse optiuni.
Prietenie inseamna vointa de a trai impreuna.
Totul incepe si se termina cu organizarea.
Egalitatea este sufletul prieteniei.
Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii.
Daca in comparatie cu omul, intelectul este ceva divin, atunci si viata dusa in conformitate cu intelectul va fi, in comparatie cu viata umana, divina.
Astfel, dupa cum omul in perfectiunea sa este cea mai nobila dintre fiinte, in aceeasi masura lipsit de lege si dreptate este cea mai rea dintre toate.
Cei care educa copiii sunt demni de mai multa onoare decat cei care le dau viata; de aceea, pe langa viata, daruiti copiilor si arta de a trai bine, educandu-i.
Intr-o stiinta deductiva exista un numar finit de termeni al caror inteles este asa de evident incat nu cer nici o explicatie. Cu ajutorul lor se definesc ceilalti termeni folositi.
Baza regimului democratic este libertatea...Acum libertatea consta in a fi pe rand supus si guvernant, fiindca in acceptiunea populara justitia este egalitatea in drepturi a tuturor.
De vreme ce lucrurile nu se intampla cum vrem, trebuie sa le vrem cum se intampla.
In general bunurile dobandite datorita intamplarii sunt cele care provoaca invidie.
Nedreptatea este acel viciu care-l face pe om sa faptuiasca in mod voluntar nedreptati.
Cel care vrea sa recunoasca dreptatea, trebuie sa se fi indoit cu adevarat mai inainte.
Suntem ceea ce facem in mod repetat. De aceea maiestria nu este un dat, ci o deprindere.