.jpg)
Un suflet nou
''S-a spus de atatea ori ca ne aflam la o cotitura in calea destinelor noastre, incat parca-ti vine greu sa mai intrebuintezi vorba asta acum, cand intradevar am ajuns ,,la un mare hop'', cum ziceau batranii.
Cat eram de pregatiti pentru strasnicul examen , la care am fost chemati sa ne infatisam, alaturi de cele mai nobile popoare ale lumii, si ce inteles real s-a putut desprinde din raspunsul pe care l-am dat la intrebarea asa de grea, neasteptat de grea, pe care ne-a pus-o vremea - acestea, si atatea altele in legatura cu ele, sunt lucruri pe care avem sa le discutam in ragaz si cu toata linistea ceruta, cand ne-om vedea asezati in hotarele si-n rosturile noastre lamurite. Ceea ce insa trebuie chiar acum sa eliminam din viata noastra cetateneasca, ceea ce nu se mai poate ingadui, decat numai dac-am pierdut cu desavarsire orice speranta de indreptare, este moliciunea morala, apatia asta orientala, care ne-a dus la margine de prapastie, si impotriva careia niciodata n-am stiut sa reactionam cu toata hotarata putere a unui neam care vrea sa traiasca. S-au petrecut sub ochii nostri calcari de lege, abuzuri si ticalosii de acelea, care-n orice alta tara ar fi starnit indignarea publica. La noi, de cate ori s-a ridicat un glas cinstit sa strige impotriva nedreptatilor de tot felul, a risipei ce zilnic se facea cu banul Statului si a blestematelor cardasii politice, pentru care tara era mosie cu arenda, n-am stiut cum sa sunam mai tare din tobele si timbalele cumetriilor noastre, ca nimic sa nu mai auzim din ceea ce ar fi putut sa tulbure dulcea nepasare in care ne-am obisnuit sa traim. ,,Ca doar n-am sa indrept eu lumea cu umarul''...De cate ori n-am auzit vorba asta, pe care ieftina filozofie a lenei a pus-o la indemana celor care nu vor sa faca nimic, celor care nu se simt datori cu nimic tarii lor!
Fiinta noastra individuala e inca departe de a fi contopita in marea fiinta a Neamului. Nici zguduirile din 1907, nici avantul din 1913, nici grelele incercari din urma, de care inca sangeram, n-au putut face sa mai taca-n noi indracitul acela de ,,eu'', care se crede centrul universului si care in toate se vede numai pe el. Ah, setea asta de trai bun, lacomia asta de banul nemuncit si de gloria nemeritata, cate energii pretioase n-a abatut din calea cea buna si adevarata in care le chemau nevoile tarii.
Drept e ca nici scoala, nici cresterea de acasa n-au cautat sa pregateasca-n noi oastea de munca, de lupta si de jertfa, fara de care nu se pot realiza izbanzile mari. Ba se poate zice ca, de cele mai multe ori, n-au facut decat sa strice materialul omenesc ce li s-a incredintat. Pretutindeni unde e o constiinta nationala, invatatura si educatia sunt organizate in vederea unui tel hotarat: ele trebuie sa dea elementele de care neamul are nevoie pentru afirmarea si dezvoltarea insusirilor lui caracteristici, indreptate toate spre unul si acelasi ideal. Fiecare om e un produs al solului, o forta necesara si activa crescuta din pamantul si din nevoile tarii, pe care e chemat s-o serveasca.
La noi ce tinta au urmarit, ce norma de orientare au avut scoala si educatia, - aceasta lasata adesea in grija guvernantelor straine? Uitati-va la ce-am produs - si veti avea raspunsul.Vinovata noastra nepasare de ce va veni dupa noi, in mod firesc izvorata din politica de hatar si de chiverniseala pe care am invartit-o atata amar de vreme, nu putea sa dea alte roade decat acelea pe care le culegem astazi. Sa speram ca e cea din urma recolta a vechiului nostru suflet. O, asa de vechiu!...
Si ce popor ales, ce nobil si vrednic popor a pus Dumnezeu pe bucatica asta de pamant! Faceti-l sa simta ca este o dreptate si pentru el - nedreptatitul atator veacuri: dati-i o administratie cinstita, un invatator harnic, priceput si cu tragere de inima pentru chemarea lui, un preot milostiv si cucernic, un doctor care sa-si caute bolnavii cu adanca iubire de frate - si un adevarat paradis va fi tara aceasta.
S-au risipit averi, s-au pustiit sate si orase, scoli si biserici s-au naruit sub viforul vrajmasului pradalnic... Ridice-se un suflet nou de sub daramaturile acestea - si toate se vor drege si mult mai frumoase de cum au fost vor fi.
Pentru aceasta insa alta faina trebuie sa se macine la moara politicei noastre. Si alta se va macina.''
(Dacia, 15 februarie 1919)
-->