Jiddu Krishnamurti (1895-1986) a fost un filozof, orator si scriitor pe subiecte psihologice, sociologice si spirituale. S-a nascut intr-un oras mic din Madanapalle, India.
Krishnamurti a fost un maestru spiritual care a afirmat ca oamenii nu au nevoie de dogme, de ritualuri si de maestri spirituali pentru a ajunge la iluminare. El vedea radacina tuturor relelor in clasificarile elaborate de intelect.
J. Krishnamurti a murit pe 17 februarie 1986 la varsta de 90 de ani, petrecandu-si mare parte a vietii in India, Anglia si Statele Unite ale Americii. (Sursa Wikipedia)
Texte pline de intelepciune
,,Adevarul este cel care elibereaza si nu efortul personal de a fi liber''
Citate din ,,Eliberarea de cunoscut'':
- In aceasta lume pustie si sfasiata nu exista iubire, fiindca placerea si dorinta joaca rolurile cele mai importante.
- Va inspaimanta faptul ca daca nu ati urma pe cineva, atunci v-ati simti singuri? Atunci fiti singuri! Deoarece aceasta e singura modalitate prin intermediul careia sa aflati cine si ce sunteti: stupizi, vinovati si pustii in suflet. Dar in explorarea pe care o veti face, sa nu va izolati de restul lumii, iar aceasta cercetare nu trebuie sa va transforme in niste nevrotici. Acceptati faptul ca nu exista nici o deosebire intre individual si colectiv, asa ca ati participat la crearea lumii cu tot ceea ce va reprezinta, prin urmare lumea oglindeste ceea ce sunteti.
- Pasiunea se naste cu sfarsitul ''eului''; numai un spirit eliberat de prejudecati, opinii, judecati personale si conditionari poate cunoaste adevarata pasiune cu energia si intensitatea ei pentru ca e in stare sa vada realitatea.
- Fiindca nu am putut gasi solutia iubirii intre oameni, ne-am refugiat in abstractiuni. Iubirea poate fi ultima solutie la toate dificultatile omului, la problemele si necazurile lui.
- Aceasta situatie de a apartine cuiva, de a fi psihologic hranit de cineva, de a depinde de cineva, presupune intotdeauna neliniste, frica, gelozie, vinovatie; o minte coplesita de suferinta nu va sti niciodata ce este iubirea. O stare de suferinta sentimentala sau emotionala, placerea si dorinta n-au nimic de-a face cu iubirea,
- Nu exista frumusete decat atunci cand mintea si inima stiu ce este iubirea.
- A crea o separatie intre ''ceea ce este'' si ''ceea ce ar trebui sa fie'' constituie mijlocul cel mai amagitor de a trata viata.
- A intalni iubirea fara a o cauta este singura cale de a o gasi: a ajunge la ea pe neasteptate si nu ca rezultat al unor sfortari sau al unor experiente.
- Iubirea este asemenea unei flori care isi daruieste parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepasatori pe langa ea. Floarea se afla acolo pentru toti, dar mai ales pentru cei care isi dau osteneala sa-i soarba parfumul si sa o priveasca cu incantare. Putin importa pentru floare faptul ca suntem in gradina alaturi de ea, sau ca ne aflam departe; ea continua sa imprastie in jur suavul sau parfum pentru toata lumea.
- Daca ne oprim launtric, psihologic, mintea noastra devine foarte linistita si foarte clara. Atunci putem examina cu adevarat procesul timpului.
- Ne dam seama, cand avem curajul sa privim lucrurile in fata, ca suntem niste fiinte ingrozitor de singure si izolate. In urma acestei constatari lucide, mai mult sau mai putin constiente, incercam sa fugim, sa scapam fiindca nu stim ce anume s-ar putea ascunde dincolo sau in spatele acestei singuratati. Inspaimantati, cautam sa ne refugiem in diverse activitati, distractii religioase sau de alta natura.
- Maestrii au un efect distrugator asupra discipolilor, iar acestia il distrug pe Maestru. Trebuie sa fiti propriul vostru Maestru si sa puneti sub semnul intrebarii tot ceea ce ati acceptat orbeste.
- Ca sa traim complet, total, ca si cum fiecare zi ar fi o noua frumusete, trebuie sa murim pentru ziua de ieri, altmiteri traim mecanic, iar o minte mecanica nu poate cunoaste niciodata ce este iubirea, nu poate cunoaste niciodata ce este libertatea.
- A nazui la siguranta in raporturile noastre inseamna, in mod inevitabil, a trai in suferinta si frica. Aceasta cautare a sigurantei cheama nesiguranta.
- In general, noi suntem sclavii persoanei de care depind placerile noastre.
- Noi dorim sa cunoastem adevarul despre reincarnare, dorim o dovada a supravietuirii, ascultam vorbele clarvazatorilor, concluziile studiilor metapsihice, insa nu ne intrebam niciodata, niciodata, cum sa traim cu adevarat - cum sa traim cu incantare, cu frumusete, fiecare zi.
- Ni s-a spus ca toate drumurile conduc la adevar, doar ca fiecare isi are cararea lui (ca hindusi, musulmani, crestini, etc.) si cu totii de vor intalni la aceeasi poarta, dar este complet absurd. Adevarul n-are carare si tocmai aceasta e frumusetea sa: el este viu. Doar ceva Mort are o carare si atunci cum poate ceva mort sa conduca la Adevar?
(Sursa: Citatepedia)
-->