OSHO - Emotiile

Ce sunt emotiile?

''Emotiile se nasc in mintea noastra...Constiinta nu isi are insa sediul in minte. Mai mult...mintea se afla in interiorul constiintei! Constiinta este vasta, infinita...''

''Este adevarat: emotiile, sentimentele, gandurile - intreg continutul mintii - provin din exterior, putand fi manipulate de lumea exterioara. Exista un martor interior care contempla totul, inclusiv gandurile noastre, inclusiv emotiile prin care trecem...fara sa se identifice cu ele...''

''Mintea este cea care simte durerea, suferinta, atasamentele, dorintele, poftele...In spatele mintii se afla sinele vostru real, care nu dispare niciodata...El este intotdeauna prezent...Aici si acum.''

''Reprimarea inseamna sa traiesti o viata pentru care nu ai nici o chemare, sa faci lucruri pe care nu doresti sa le faci, sa fii altfel decat esti. Reprimarea este o cale sigura catre Autodistrugere, este o sinucidere lenta, dar absolut sigura...o modalitate de a ne otravi viata. Exprimarea inseamna viata, reprimarea inseamna sinucidere. Prin reprimare mintea se divizeaza. Partea pe care o acceptati devine constienta, iar partea pe care nu o acceptati devine inconstienta. Cu cat aruncati mai multe lucruri in subconstient, cu atat mai plenar devin acestea parte integranta din voi.''

''Reactia este dominata de cealalta persoana...o forma de santaj emotional. Raspunsul se naste din libertatea individuala...el nu depinde de altcineva. Emotiile il orbesc pe om exact la fel ca si alcoolul.''






''Oamenii care nu se infurie niciodata si care isi controleaza in permanenta emotiile sunt foarte periculosi. Sensibilitatea...ea creste odata cu Luciditatea. Controlul inabusa sensibilitatea, care moare.''

''Mania...porneste de la o dorinta personala, a carei implinire este impiedicata de altcineva. Mania nu provine din centrul fiintei, ci numai din Ego, iar egoul este o entitate falsa. Mania voastra este autentica, va apartine personal...gasiti sursa din care s-a nascut.''

''Mania si tristetea, unul si acelasi lucru. Tristetea este o manie pasiva. Mania este o tristete activa. Mania este masculina, tristetea feminina. Tristetea este profunda, ea patrunde pana in adancul fiintei, pana in maduva spinarii..Nici un alt sentiment nu este la fel de profund ca Tristetea.''

''Gelozia inseamna comparatie. Daca incetati comparatiile, gelozia dispare! Comparatia este o atitudine prosteasca, intrucat orice om este unic si incomparabil. Priviti gelozia, contemplati-o si ea va deveni transparenta. Abia atunci va veti da seama cat de stupida este ea.''

''Gelozia distruge totul! Oamenii din intreaga lume incearca sa rezolve asemenea probleme: gelozia, posesivitatea, dar ele nu sunt adevaratele probleme. Ele nu sunt decat simptomele faptului ca nu stiti ce este iubirea.''

''Gelozia nu face parte integranta din iubire, ci din posesivitate. Ceea ce doriti voi este sa posedati, pentru a va simti astfel puternici, pentru a avea un teritoriu mai mare. Cand iubesti gelozia devine imposibila!''

''Teama ...nu exista decat o singura forma esentiala de teama. Toate celelalte mici temeri sunt rezultatele secundare derivate din aceasta forma principala de teama: teama de a nu disparea...Teama este un produs al inteligentei. Numai idiotii nu se tem. Teama este la fel ca intunericul. Intunericul nu dispare decat daca apare lumina.''

''Toate temerile din lume pot fi reduse la una: Teama de MOARTE. CURAJUL inseamna sa te arunci in necunoscut, invingandu-ti toate temerile. Curajul nu este totuna cu lipsa fricii. Cand teama dispare ramane numai LIBERTATEA.''

''Secretul transformarii este intelegerea! Este necesara Luciditatea, nu condamnarea. Numai luciditatea si constientizarea permit o transformare rapida. Cu cat esti mai putin constient, cu atat esti mai exteriorizat. Cand esti complet inconstient, esti intru totul in exterior..Ratacind!''

''Meditatia este un fenomen foarte ciudat. Pentru a intelege ce se intampla, trebuie sa realizati o lege esentiala a energiei: aceasta se misca intr-o polaritate duala. Meditatia da nastere unei minti complet tacute, fara ganduri, un corp relaxat, fara tensiuni. Cand simtiti tacerea, seninatatea, asteptati. Va fi o explozie de lumina, de iubire, o beatitudine infinita, care va va insoti apoi de-a pururi.''

-->

Osho - Cartea despre nimic

Osho s-a nascut in Kuchawada, India, la 1 decembrie 1931. In 1946, Osho are experienta primului sau satori. La varsta de 21 de ani atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. Si-a urmat studiile la Universitatea din Sagar, iar dupa terminarea facultatii, este numit profesor de filozofie la Colegiul Sanskrit din Rajpur si apoi la Universitatea din Jabalpur.

Intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 Osho demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Influenta lui spirituala este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala.

Osho a murit la 19 ianuarie 1990. Inainte de a muri, a spus: ''Va las visul meu''.

Citate din ''Cartea despre nimic'':

Iubirea inseamna expiratie, ura inspiratie.

Cand iubirea astepta ceva de la ceilalti, ea sfarseste inevitabil in frustrare, in neimplinire, in suferinta si nebunie.

Adevaratele miracole incep atunci cand ego-ul dispare.Atunci cand actionezi, ego-ul este automat prezent.

Cei care aleg extremele dau gres in toate...Echilibrul este sinonim cu succesul, iar extremele cu esecul.

Omul vede numai ceea ce doreste. Viziunea lui se rezuma la dorintele sale, iar lumina sa se focalizeaza intotdeauna asupra acestora.

O opinie nu este totuna cu adevarul. Ea ii apartine prin excelenta mintii, iar adevarul nu apartine niciodata mintii. Adevarul nu apare decat atunci cand mintea dispare.

Cand omul interpreteaza nu poate asculta. Constiinta nu poate face doua lucruri in acelasi timp.

Ori de cate ori faci o alegere, ai cazut in capcana deoarece nu poti opta pentru ceva decat respingand altceva.

Nimeni nu se afla pe acest pamant pentru a va indeplini voua dorintele ci pentru a-si indeplini propriul destin, propria realitate.

Atunci cand iubesti pe cineva proiectezi asupra sa lucruri care nu sunt adevarate. Atunci cand nu mai iubesti si nu mai urasti totul devine limpede, iar ceilalti iti apar exact cum sunt.

Toti barbatii si toate femeile incearca la infinit sa-i schimbe pe ceilalti, dar realitatea nu poate fi schimbata.

Linistea interioara inseamna prin excelenta non-actiune.

In realitate nimeni nu se simte tulburat din cauza celorlalti, ci numai din cauza lipsei sale de intelegere, intelegerea gresita a realitatii care te inconjoara.

-->

Colectie de poezie engleza (2)

OCTOMBRIE

William Morris - (1834-1896)

Iubire-ntoarce-ti chipul dinspre mare,
Uite drumeagul coborand usor.
Deasupra lui, a toamnei blanda boare
Invaluie intregul trist decor.
Stravechii ulmi semet se desfasor
Pe langa schit, livada, sura, casa -
Sunt amintiri ce oamenii le lasa...

Da, se prea poate sa ne pierdem iar,
Traind minutul si uitand de mai,
Cu gandul la molatecul brumar.
Asculta cum batranul turn da grai
Tristetilor in straniul lor alai!
Atinge anul cea din urma struna,
Prea beat de viata moartea s-o rapuna.

Si noi, n-am strange oare-n suflet pace
Dac-am lasa de-o parte chin, rabdare,
Belsug cu nestiutele-i soroace
Si dragoste ce-n veci de veci nu moare -
Auzi firava cantului chemare?
Iubire, stai alaturi, nu fugi!
Ah, mai am timp destul pentru-a iubi?






RENUNTARE

Alice Meynell - (1847-1922)

Lupt sa te-alung din gand ; si-adanc ma doare
Ca fug de a iubirii bucurie -
Iubirea pentru tine - ce ma imbie
Din viers, din slavi, din tot ce-i desfatare.
Te port mereu in gand, spre neuitare,
Si-n piept, oh, ferec amintirea-ti vie -
Nicicand, nicicand zarita sa nu fie;

Lupt sa te-alung din gand...si ziua-i mare,
Dar cand adoarme zilnicul framant,
Cand noaptea pune veghii capatai,
Si pot sa lepad jugul de pe mine
Si al vointei frau, ca pe-un vesmant, -
In primul vis din somnul cel dintai
Alerg, alerg, ma-ncuib sub san la tine.


CARUNTA, AZI...

Alfred Housman - (1859-1936)

Carunta, picotind langa camin,
Ia cartea asta, si citind, viseaza
Privirea calda, umeda si treaza
A ochiului candva adanc, senin.

O, cati, cu dragoste sau cu minciuna
Nu ti-au iubit al frumusetii har,
Dar unul numai sufletul hoinar
Si chipul de dureri schimbat intruna!

Te pleaca peste jarul de surcele
Si trist sopteste c-a zburat iubirea
Mai sus de muntii frati cu nesfarsirea,
Ca sa-si ascunda chipul printre stele!



MELANCOLIEI

Ann Radcliffe - (1764-1823)

Tu duh al iubirii, al tristetii - salut!
Solemnul tau glas de departe l-aud,
Plutind pe a serii-adiere molcoma;
Te salut, cu-aste lacrimi de jale si dor.

Oh! la ceasul de tihna si liniste-al serii,
Cand ziua-si inchide geana-n tacere,
Trezeste-ti lauta, cu vraja ei dulce
Sa cheme la ea Fantezia s-asculte;

Sa dea chip si glas la romantice ganduri
Ce deapana ochiul visator de poet
Cand pe malul umbros al paraului tainic
Isi sopteste iubitei cu-ardoare suspinul.

O, duh singuratic! cantarea ta dulce
Mi-arata in noapte lacasul tau sfant,
Sub bolti de biserici in raza de luna,
In care fantome cantarea-si rasuna!

Aud al lor bocet usor cum se-nalta!
Apoi cum coboara de-odata-n tacere,
Pe cand, de la schit, din chilii se strecoara
Alaiuri de umbre plutind pe-ntuneric!

Du-ma pe falnice creste de munte,
Unde jos, departe, in umbra adanca,
S-asterne padurea, campia, catunul,
Si clopotul trist al vecerniei suna,

Sau du-ma s-aud plescaitul de vasle
Ce linistea noptii-ntrerupe in vale,
Serpuind langa tarm cautandu-si cararea
Spre corabia ce-asteapta departe-n ocean;

Pe maluri pietroase, spalate de mare,
Ce valuri puternice bat neincetat,
Cu stanci innegrite, iesite din ape,
Pe care le matura vantul de toamna.

Acolo, te-opreste-n tarziu ceas de noapte
Si-asculta vuind a furtunii suflare;
Si prinde fugarele raze de luna
Pe marea-nspumata si panza din zare.


-->

Eckhart Tolle - Linistea vorbeste

           




-->

Colectie de poezie engleza (1)

SUFERINTELE TANARULUI WERTHER

William.M. Thackeray - (1811-1863)

Iubea Werther pe Charlotte
Cat nu-ncape in cuvinte
Cand si cum a cunoscut-o?
Ea facea niste placinte.

Era juna maritata,
Iara el moral baiat:
Sa-i fi dat si lumea toata,
Vai! cum! n-ar fi atentat.

Doar privea pierit si ofu-i
Clocotea de da in foc,
Dar c-un glont in mintea-i proasta
A scapat de chin pe loc.

Cand vazu Charlotte mortul
Dus la locul cu morminte,
Ca o dama cum-se-cade
Mai facu niste placinte.




DESPARTIRE

Coventry Patmore - (1823-1896)

Cu toata hotararea,
Nu insa si din inima, iti spun,
Iubito, ramas bun.
Ne mangaiem macar
La gandul ca ne este drumul clar.
Nimic mai lesnicios decat,
Cu pas sfielnic dar viteaz,
Cu lacrimi pe obraz,
Sa mergem pe-un fagas deosebit:
Tu, catre rasarit,
Eu, inspre soare-apune.
Ce-a fost, a fost,
Speranta nu mai are nici un rost.
Dar, scumpa mea,
Atunci cand suferinta,
Copilul tristei noastre vaduvii,
Va fi murit,
Si roua ochilor nu va-neca
Trandafiriul cerului de seara,
Mai stii?
Uimiti din cale-afara,
Acolo unde noaptea-aceasta-i zi,
Fara sa ne tradam credinta
In drumul drept ales de noi,
Ne vom reintalni;
Amara noastra pribegie
Se va-ncheia la dulcele hotar;
Si, nesfarsit,
Ospatul multumirii o sa fie
De lacrimile recunoasterii stropit.






CANTEC

Christina Georgina Rossetti - (1830-1894)


Cand am sa mor, iubite,
Nici cantec tanguios,
Nici flori nu voi la crestet,
Nici sumbrul chiparos.
Verzi ierburi creasc-asupra-mi
Cu stropi de roua, grei.
De vrei, aminte adu-ti,
Ori uita, daca vrei.

Eu n-am sa vad nici umbra,
Nici ploaie n-am sa simt;
Nici n-am s-aud al mierlei
Viers, parca tanguind.
Iar cand se-ngana zile
Cu nopti (in zori sa, poate
Spre-amurguri) mi-aminti-voi...
Sau poate uit de toate.


SA-TI AMINTESTI

Sa nu ma uiti cand voi pleca departe,
Departe,-n tara-n care, dragul meu,
De mana n-ai sa ma mai tii, nici eu
N-am sa tot spun ca plec, stand mai departe;
Cand planuri pentru amandoi, marete,
Nu-mi vei putea descrie zi de zi.
Sa-ti amintesti doar - prea tarziu va fi
Ca sa te rogi sau sa mai dai povete.
Dar daca ai sa uiti si, altadata,
Iti vei reaminti, nu te-ntrista;
Iar daca visul mie drag candva
Printre ruini va licari, mai bine
Sa uiti, zambind cu fata-nseninata,
Nu sa te-ncrunti gandindu-te la mine.






DEZILUZIE

Sebastian Evans - (1830-1909)

Doream vreo douazeci de ani
Portretul ei s-arate,
Dar arata mai multi de-atat
Si inca jumatate;
Inchipuisem ochi albastri
Si parul blond, buclat,
Dar verde a iesit albastrul
Si blondul, vai, roscat.

Obraji si buze le-am vopsit
Cu-a flacarilor para,
Nebanuind ca si pe nas
Roseata o s-apara.
Visasem linii moi, un zambet
De gratie calina,
Dar n-am vazut decat un ranjet
Si straturi de slanina.

Azi dimineata mi-a tras una
Cum stie ea cand vrea;
Ca bine ar fi fost sa n-aiba
O palma-atat de grea...
Ma intrebati ce pot s-adaug
La farmecele-aceste?
S-adaug? Sa sterg ce n-as dori
Sa fie, insa este!

Ea are gratia ursoaicei
Si rasul de hiena,
Un pas cam ca de elefant
Si-un gat ca de balena.
Dar o iubesc si nu-s in stare
Din inima-mi s-o scot;
Ea-i tot ce-am zugravit cu gandul
Si inca nu e tot.


-->

Eckhart Tolle - Despre atentie

-->

Eckhart Tolle - Corpul Durerii (Pain Body)

A avut o viata uluitoare. S-a nascut in Germania, a trait in Spania, a studiat in Anglia, a fost cercetator stiintific la Universitatea Cambridge. De la obsesia sinuciderii, depresie si angoasa a ajuns la iluminarea spirituala. A venit un moment cand a ramas fara relatii sociale, fara casa, fara loc de munca. A renuntat senin la tot. A trait doi ani ca om al strazii. Dormea noaptea pe bancile din parc, isi petrecea zilele in betia celei mai intense fericiri. Oamenii au dorit sa stie cum a atins pacea deplina. Asa a devenit Eckhart Tolle unul dintre cei mai cunoscuti invatatori spirituali, care isi poarta prin lume mesajul. Un profet al vremurilor noastre. Invatatura lui are puterea adevarului, puterea prezentului. (Sursa:yogaesoteric )


           




-->