OCTOMBRIE
William Morris - (1834-1896)
Iubire-ntoarce-ti chipul dinspre mare,
Uite drumeagul coborand usor.
Deasupra lui, a toamnei blanda boare
Invaluie intregul trist decor.
Stravechii ulmi semet se desfasor
Pe langa schit, livada, sura, casa -
Sunt amintiri ce oamenii le lasa...
Da, se prea poate sa ne pierdem iar,
Traind minutul si uitand de mai,
Cu gandul la molatecul brumar.
Asculta cum batranul turn da grai
Tristetilor in straniul lor alai!
Atinge anul cea din urma struna,
Prea beat de viata moartea s-o rapuna.
Si noi, n-am strange oare-n suflet pace
Dac-am lasa de-o parte chin, rabdare,
Belsug cu nestiutele-i soroace
Si dragoste ce-n veci de veci nu moare -
Auzi firava cantului chemare?
Iubire, stai alaturi, nu fugi!
Ah, mai am timp destul pentru-a iubi?
RENUNTARE
Alice Meynell - (1847-1922)
Lupt sa te-alung din gand ; si-adanc ma doare
Ca fug de a iubirii bucurie -
Iubirea pentru tine - ce ma imbie
Din viers, din slavi, din tot ce-i desfatare.
Te port mereu in gand, spre neuitare,
Si-n piept, oh, ferec amintirea-ti vie -
Nicicand, nicicand zarita sa nu fie;
Lupt sa te-alung din gand...si ziua-i mare,
Dar cand adoarme zilnicul framant,
Cand noaptea pune veghii capatai,
Si pot sa lepad jugul de pe mine
Si al vointei frau, ca pe-un vesmant, -
In primul vis din somnul cel dintai
Alerg, alerg, ma-ncuib sub san la tine.
CARUNTA, AZI...
Alfred Housman - (1859-1936)
Carunta, picotind langa camin,
Ia cartea asta, si citind, viseaza
Privirea calda, umeda si treaza
A ochiului candva adanc, senin.
O, cati, cu dragoste sau cu minciuna
Nu ti-au iubit al frumusetii har,
Dar unul numai sufletul hoinar
Si chipul de dureri schimbat intruna!
Te pleaca peste jarul de surcele
Si trist sopteste c-a zburat iubirea
Mai sus de muntii frati cu nesfarsirea,
Ca sa-si ascunda chipul printre stele!
MELANCOLIEI
Ann Radcliffe - (1764-1823)
Tu duh al iubirii, al tristetii - salut!
Solemnul tau glas de departe l-aud,
Plutind pe a serii-adiere molcoma;
Te salut, cu-aste lacrimi de jale si dor.
Oh! la ceasul de tihna si liniste-al serii,
Cand ziua-si inchide geana-n tacere,
Trezeste-ti lauta, cu vraja ei dulce
Sa cheme la ea Fantezia s-asculte;
Sa dea chip si glas la romantice ganduri
Ce deapana ochiul visator de poet
Cand pe malul umbros al paraului tainic
Isi sopteste iubitei cu-ardoare suspinul.
O, duh singuratic! cantarea ta dulce
Mi-arata in noapte lacasul tau sfant,
Sub bolti de biserici in raza de luna,
In care fantome cantarea-si rasuna!
Aud al lor bocet usor cum se-nalta!
Apoi cum coboara de-odata-n tacere,
Pe cand, de la schit, din chilii se strecoara
Alaiuri de umbre plutind pe-ntuneric!
Du-ma pe falnice creste de munte,
Unde jos, departe, in umbra adanca,
S-asterne padurea, campia, catunul,
Si clopotul trist al vecerniei suna,
Sau du-ma s-aud plescaitul de vasle
Ce linistea noptii-ntrerupe in vale,
Serpuind langa tarm cautandu-si cararea
Spre corabia ce-asteapta departe-n ocean;
Pe maluri pietroase, spalate de mare,
Ce valuri puternice bat neincetat,
Cu stanci innegrite, iesite din ape,
Pe care le matura vantul de toamna.
Acolo, te-opreste-n tarziu ceas de noapte
Si-asculta vuind a furtunii suflare;
Si prinde fugarele raze de luna
Pe marea-nspumata si panza din zare.
-->