SUFERINTELE TANARULUI WERTHER
William.M. Thackeray - (1811-1863)
Iubea Werther pe Charlotte
Cat nu-ncape in cuvinte
Cand si cum a cunoscut-o?
Ea facea niste placinte.
Era juna maritata,
Iara el moral baiat:
Sa-i fi dat si lumea toata,
Vai! cum! n-ar fi atentat.
Doar privea pierit si ofu-i
Clocotea de da in foc,
Dar c-un glont in mintea-i proasta
A scapat de chin pe loc.
Cand vazu Charlotte mortul
Dus la locul cu morminte,
Ca o dama cum-se-cade
Mai facu niste placinte.
DESPARTIRE
Coventry Patmore - (1823-1896)
Cu toata hotararea,
Nu insa si din inima, iti spun,
Iubito, ramas bun.
Ne mangaiem macar
La gandul ca ne este drumul clar.
Nimic mai lesnicios decat,
Cu pas sfielnic dar viteaz,
Cu lacrimi pe obraz,
Sa mergem pe-un fagas deosebit:
Tu, catre rasarit,
Eu, inspre soare-apune.
Ce-a fost, a fost,
Speranta nu mai are nici un rost.
Dar, scumpa mea,
Atunci cand suferinta,
Copilul tristei noastre vaduvii,
Va fi murit,
Si roua ochilor nu va-neca
Trandafiriul cerului de seara,
Mai stii?
Uimiti din cale-afara,
Acolo unde noaptea-aceasta-i zi,
Fara sa ne tradam credinta
In drumul drept ales de noi,
Ne vom reintalni;
Amara noastra pribegie
Se va-ncheia la dulcele hotar;
Si, nesfarsit,
Ospatul multumirii o sa fie
De lacrimile recunoasterii stropit.
CANTEC
Christina Georgina Rossetti - (1830-1894)
Cand am sa mor, iubite,
Nici cantec tanguios,
Nici flori nu voi la crestet,
Nici sumbrul chiparos.
Verzi ierburi creasc-asupra-mi
Cu stropi de roua, grei.
De vrei, aminte adu-ti,
Ori uita, daca vrei.
Eu n-am sa vad nici umbra,
Nici ploaie n-am sa simt;
Nici n-am s-aud al mierlei
Viers, parca tanguind.
Iar cand se-ngana zile
Cu nopti (in zori sa, poate
Spre-amurguri) mi-aminti-voi...
Sau poate uit de toate.
SA-TI AMINTESTI
Sa nu ma uiti cand voi pleca departe,
Departe,-n tara-n care, dragul meu,
De mana n-ai sa ma mai tii, nici eu
N-am sa tot spun ca plec, stand mai departe;
Cand planuri pentru amandoi, marete,
Nu-mi vei putea descrie zi de zi.
Sa-ti amintesti doar - prea tarziu va fi
Ca sa te rogi sau sa mai dai povete.
Dar daca ai sa uiti si, altadata,
Iti vei reaminti, nu te-ntrista;
Iar daca visul mie drag candva
Printre ruini va licari, mai bine
Sa uiti, zambind cu fata-nseninata,
Nu sa te-ncrunti gandindu-te la mine.
DEZILUZIE
Sebastian Evans - (1830-1909)
Doream vreo douazeci de ani
Portretul ei s-arate,
Dar arata mai multi de-atat
Si inca jumatate;
Inchipuisem ochi albastri
Si parul blond, buclat,
Dar verde a iesit albastrul
Si blondul, vai, roscat.
Obraji si buze le-am vopsit
Cu-a flacarilor para,
Nebanuind ca si pe nas
Roseata o s-apara.
Visasem linii moi, un zambet
De gratie calina,
Dar n-am vazut decat un ranjet
Si straturi de slanina.
Azi dimineata mi-a tras una
Cum stie ea cand vrea;
Ca bine ar fi fost sa n-aiba
O palma-atat de grea...
Ma intrebati ce pot s-adaug
La farmecele-aceste?
S-adaug? Sa sterg ce n-as dori
Sa fie, insa este!
Ea are gratia ursoaicei
Si rasul de hiena,
Un pas cam ca de elefant
Si-un gat ca de balena.
Dar o iubesc si nu-s in stare
Din inima-mi s-o scot;
Ea-i tot ce-am zugravit cu gandul
Si inca nu e tot.
-->