 |
| 1808-1868 |
Gelozie
(mai 1839)
Stii draga, pentru ce cand te vad, ma mahnesc?
Stii pentru ce ades cand mai mult te privesc,
Ma vezi posomorat, si nencetat oftez
Cand tu ma imbratisezi, eu tac si ma 'ntristez?
Cand tu credinta-mi juri, si-mi dai incredintari
De cel mai dulce-amor, raspund prin suspinari?
Stii pentru ce? - Ba nu. - Ah! trebui sa ti-o spun,
Destul e de cand chin in sufletu-mi adun!
In inima-mi s'a 'nfipt un ghimpe veninos.
Si patimesc, si vad, si simt ca sunt gelos!
Cand imi inchipuesc ca numai Dumnezeu
Fu'n stare a crea un suflet ca al tau,
Cand stiu ca n'a mai fost nici poate a mai fi
Ca tine pe pamant sa poata a iubi,
Ma tem de orice om se 'ntampla de 'ntalnesc
Sa nu-ti zica cumva cuvantul : te iubesc!
Cunosc ca ma iubesti, o vad neincetat,
Dar oare n'ai avut vr'un alt amorezat?
Noaptea cand toate dorm, vreodata n'ai gandit
La altul careva ce iarasi te-a iubit?
Cand luna stralucind salteaza printre nori,
Si-un grier ragusit canta ascuns prin flori,
Nu-ti lasi capul ades plecat pe mana ta,
Si-aminte nu-ti aduci atunci de cineva?
Vr'un ideal prin somn, spune-mi nu ai visat,
Si dupa acel vis cumva n'ai suspinat?
Tu-mi zisi ca ma iubesti cu'n dulce bland suras,
Dar oare acest cuvant la altul nu l-ai zis?
Stiu ca nu pot trai fara al tau amor,
Dar sunt gelos, gelos! si simt ca o sa mor!
Principesei
Catinca Conaki Vogoride
(24 ianuarie 1856)
Afara e viscol. Austrul vijieste
Si zgudue coliba sarmanului lipsit,
El tremura si geme, suspina si huleste
Palatul de alaturi, ce-l vede stralucit.
,,Acolo - el gandeste - bogatu'n desfatare
Petrece, de-ale lumii placeri incongiurat
Nu vede pe saracul ce pane macar n'are,
El lipsei si nevoii de cer e condamnat!''
Asa nenorocitul cartia, si-n disperare
Pleca in jos privirea cu jale si cu dor.
Cand iata i s'arata, un inger de 'ndurare,
Ce vine cu grabire sa-i dee ajutor.
O, multe ai sters lacrimi si multa mangaere
Adat nenorocirii frumosul tau indemn!
Fii vesela, o, doamna, caci poti s'alini
durere,
Si poti de indurare sa dai un mare semn.
Bogatul si saracul te binecuvanteaza;
Bogatul caci ia pilda de nobile simtiri,
Saracul, caci prin tine de chin se usureaza,
Si scapa de a lipsei cumplite suferinti.
Eu sunt roman...
cantec
(august,1853)
Francez, Neamt, Rus, ce firea te-a facut,
Pamantul tau e bine-a nu uita;
Oricui e drag locul ce l-a nascut.
Eu, fratii mei, ori unde-oi cauta,
Nu mai gasesc ca dulcea Romanie,
De-o si hulesc cati se hranesc in ea
Corci venetici. Dar ori cum va fi fie,
Eu sunt Roman, si-mi place tara mea.
Lauda multi pe Francezul voios,
Pe mandrul Rus, pe Neamtul regulat,
La dansii, spun, ca-i bine si frumos;
Dar, fratii mei, eu oricat am umblat
Pe drumuri lungi cu sine ferecate,
Nu ma 'nvoiam; si vreti sa stiti de ce?
Pentru ca-mi plac soselele stricate.
Eu sunt Roman, mi-e draga tara mea.
Straine tari imi place-ades sa vad.
Dar sunt satul lumea de-a colinda;
In tara mea de-acuma voi sa sed;
Caci, fratii mei, oriunde voi umbla,
N'o sa gasesc acea buna primire
Ce m'am deprins in tara-mi a vedea:
Si in straini e rece gazduire!
Eu sunt Roman, mi-e draga tara mea.
Tanar eram si sarutam cu-amor,
Capriii ochi sburdatecei Dridri;
Ea ma vandu! si eu voiam sa mor,
Cand ma 'ntalni, o blonda milady;
Dragostea ei scapa a mele zile,
Dar ma 'ngheta si ma 'ncalzi abia
Dulcele amor Romancelor copile...
Eu sunt Roman, imi place tara mea.
La masa beau adese vin strain,
Tocai, Bordo, Sampanie iubesc.
Iar mai ales prefer vinul de Rin,
Daca nu am Cotnar si Odobesc;
Cand insa am, desert pline pahare,
Apoi incep sa cant vre-o manea
Si sunt tot beat cat tin zilele-amare!
Eu sunt Roman, mi-e draga tara mea!