.jpg)
,,Quintus Horatius Flaccus s-a nascut in anul 65 i.e.n., la Venusia, colonie romana situata chiar pe hotarul dintre Lucania si Apulia(Italia sudica).In anul 45, adolescentul Horatiu se indreapta spre Atena, cel mai de seama centru de cultura al epocii.O perioada de timp si-a castigat existenta ca scrib de registre si casier.Dupa ce a renuntat la acest post, s-a apucat de literatura.Astfel iau nastere primele epode si satire, destul de avantate pentru a nu lasa nici o indoiala asupra talentului celui care le scrisese.
Scriitorul Horatiu, didactic innascut, a stiut sa transpuna in versurile sale tendintele politicii oficiale la rangul unor permanente general-omenesti.Compasiunea pentru cei slabi si saraci, de care se simtea legat prin origine, repulsia fata de apucaturile odioase ale celor avuti sunt avanturi generoase care il situeaza printre marii creatori umanisti antici.Gustat de contemporani, prezent in poezia Renasterii, admirat pe toate meridianele lumii civilizate, poetul ramane si pe viitor lira multicorda ce incanta si inalta sufletele.''
.jpg)
MUZEI MELPOMENE
La cine, Muza, ai tinut
De cand pe lume s-a nascut,
N-o fi, cu cestul luptator
In jocuri istmice cu spor
Si nici cu carul, sa-si dea ghies
La-ntreceri pe ahaic ses,
Stau cap de oaste triumfal
Suind Capitolinul deal,
Peste masura de semet
De-a fi raspuns crai indraznet,
Ci doar poet mult inspirat,
De codrul des in frematat,
De valul apei cristalin,
Fertilizand ses tiburtin.
El creste-n faima, an de an,
Prin cantul lui eolian:
Dintre cetati cea mai de sus
In rand cu brazii mari m-a pus,
Invidia cu coltul sau,
Sa nu-mi mai faca nici un rau...
Pe coarda lirei aurii,
Tu-mi darui, Muza, melodii
Asa cum poti din cer sa dai
Chiar pestilor fara de grai,
Un glas de lebada, cand vrei...
Din harul tau imi iau temei:
Poet prin tine, rasfatat,
De lume azi sunt aratat.
Tu viata-mi dai chiar peste veac,
Si daca plac, prin tine plac...
.jpg)
PENTRU PYRRHA
In lumina multor roze dintr-o grota fermecata,
Cine-i tanarul acela care te cuprinde, fata,
Gratios peste masura, de miresme-nvaluit?
Ti-ai desprins, de aur parul, pentru dansul te-ai gatit...
Dar ce lacrimi pe el, bietul, cand o sa-i apari schimbata
Spre nespusa lui uimire, in vultoare maniata,
Fara zei, sub vifor negru, cu talazul fioros...
Vorba-ti aurita, dansul azi o ia in serios,
Socotindu-te sfioasa si cu inima lui una,
Iubitoare cum nu-i alta, credincioasa totdeauna,
Nestiind ce-amagitoare treci prin lume, vant hoinar...
Iluzoria-ti splendoare, victime isi cata iar...
O inscriptie votiva, de un sacru stalp legata
Pentru zeitatea marii, dinspre partea mea arata
C-am lasat vesmantul umed la altarul preacurat,
Bucuros ca in naufragiu, eu pieirea-mi n-am aflat...
.jpg)
CONTRA LUI MAEVIUS
Dezgustatorul Meviu pe-o nava astazi pleaca.
Prin urgisiri amare corabia sa-i treaca...
Din miazazi, un vifor talazuri sa rascoale,
Sa bata cu manie in coastele ei goale.
Euru-n vijelie, lopetile sa-i farme,
Catargele cu panze in mare sa le darme.
Si cand se-apuca vantul, din pisc, stejari sa rupa,
Cu apriga-i turbare sa bata slaba pupa.
Sa-i fie noaptea neagra si zodii sa n-o poarte...
Caderi de stea lui Meviu sa-i dea fiori de moarte,
Sa geama-n grindeni grele, de bici, ale nevoii
Ca si vicleni aheii ce foc dadura Troii
Spre ei cand isi intoarse Atena razbunarea
Cu navile lui Ajax, umpland, cumplita, marea...
De pe naieri sudoarea s-alunece siroaie...
Sa simti, la fata vanat, genunchiu-ti cum se moaie,
Sa chemi in sprijin cerul, cu bocet de muiere,
Vrajmas sa-ti fie Joe la chin si la durere...
Sa se destrame nava slabita-n vijelie,
Sub inclestarea marii, cu muget de manie.
Cand lesu-ti cu asanza va sta culcat pe maluri,
Dat prada la eretii ce zboara peste valuri,
Voios, o oaie neagra eu voi jertfi furtunii,
Si-un tap cu tine seaman, mai negru ca taciunii...