Paul Verlaine - Poeme saturniene

30 martie 1844 - 8 ianuarie 1896

Paul-Marie Verlaine s-a nascut in Metz, in ziua de 30 martie 1844, dintr-o familie originara din Ardeni. El apartine curentului simbolist si este unul dintre cei mai cititi dintre poetii francezi.

Versurile de inceput (''Poeme saturniene'',1866), cu reminiscente din parnasieni si din Baudelaire, afirma tonul sau inegalabil prin viziunea dramatica asupra lumii, prin inclinatia catre melancolie, prin cautarea armoniilor. Printre volumele sale se evidentiaza: ''Romante fara cuvinte'' (1874), considerat cel mai valoros, ''Intelepciune'' (1881), ''Odinioara si altadata'' (1885), ''Iubire'' (1888), ''Elegii'' (1893) etc.(Wikipedia)

POEME SATURNIENE

Crepuscul al serii mistice

Cu purpurele Inserarii grele,

Palpita chipul sacrei Amintiri,

In zari de foc ale Sperantei mele,

Ce creste-asemenea unei zidiri

Sau ca minunea unei infloriri

- Tulipe, dalii, crini si tufanele - 

Jur imprejurul lungilor zabrele,

Trecand printre parfumuri cu urziri

De cald-otravitoare lanceziri

- Tulipe, dalii, crini si tufanele - 

Si, inecandu-mi suflet, gand, simtiri,

Lesina chipul sacrei Amintiri

In purpurele Inserarii grele.

Amurg

Amuru-arunca cea din urma para

Si-un vant misca lin nuferii de ceara.

Uriasii nuferi cu fete ofilite,

Lucind printre stuhuri pe ape-adormite.

Eu rataceam singur, plimbandu-mi nacazul

Sub plete de salcii ce-mprejmuiau iazul

Peste care ceata-nchipuia o mare

Deznadajduita, alba aratare,

Si unindu-mi plansul cu-al larilor vaier

Ce batand din aripi se chemau prin aer,

Printre salcii triste, unde singuratic

Imi plimbau nacazul, cand giulgiul noptatic,

Intinzand asupra-i umbra mortuara,

Veni ca sa-nece cea din urma para

Si nuferii vestezi cu fete ofilite,

Uriasii nuferi pe ape-adormite!...

Cand rasare Luceafarul

Departe-n zari prin ceata sta luna-nsangerata;

Din neguri jucause abia se mai cunoaste

Campia care adoarme si-ncep sa cante broaste

In papura de-un tremur de vant infiorata.

Se-nchid palizii nuferi pe-a apelor oglinda,

Si plopi ce stau de straja, inalti si drepti in zari,

Cresc unul langa altul ca niste aratari;

Iar spre tufisuri zborul de licurici colinda.

Si buhne desteptate, cu-aripi ce-abia mai bat,

Vaslesc aerul negru si se strecoara mute,

Iar largul tot se umple de straluciri pierdute:

Alb, Venus se aprinde, si noaptea s-a lasat.

In codru

Sunt unii slabi de inger sau nencercati de viata

Pe care codru-i cheama la dansul ca vrajiti,

Miresme dulci i-alinta; - aceia-s fericiti:

Dar mistice fioruri pe altii ii ingheata.

Sunt fericiti aceia! Dar eu ce-n suflet port

O neagra remuscare ce-alunga ai mei pasi,

Eu tremur in padure ca si un ucigas

Care s-ar teme-n cale ca nu-ntalneasca-un mort.

Cand trec sub aste ramuri ce joaca si s-afunda

In bolti sub care vecinic domneste-o neagra pace

Si-o noapte si mai neagra - eu nu stiu cum se face

Ca ma cuprinde-o spaima nebuna si profunda.

Dar mai cu seama vara: rosata din apus

S-amesteca prin neguri si-albastrul se preschimba

Atunci in foc si-n sange - si-a clopotului limba

Rasuna ca un planset tot mai aproape-adus.

Cald se ridica vantul si creste greu incoace

Ca un duh rau ce trece si vine inapoi,

Nelinisteste-o clipa stejarii mari - apoi,

Plutind ca o miasma, in aer se desface.

E noapte-acum si-i ceasul cand iti dedeau fior

Povestile bunicii. Izvoarele-ntre ele

Se sfatuiesc prin tufe, ca facatori de rele

Ce stau si pun la cale in umbra vreun omor...

(Paul Verlaine - Poezii)

Mari scriitori ai lumii - Anecdote, maxime, cugetari, aforisme (1)

Marcel Achard despre femei:
,,Femeia are mania cifrelor: isi injumatateste varsta, mareste numarul rochiilor, exagereaza numarul amantelor sotului si aduna inca cinci ani la varsta prietenelor ei.''

Exasperat de unii spectatori care tusesc, cateodata, la pasajele cele mai importante, acoperind vocile actorilor, Marchel Achard aprecia:
- Din zece persoane care au bronsita, una singura se duce la medic; celelate noua vin la teatru!

Scriitorul grec Alcidas era econom pana la zgarcenie. Pentru a economisi cerneala, nu punea niciodata puncte pe litera i in contextul cuvintelor.

- Iti vine bine palaria. De unde ai luat-o? l-a intrebat un cunoscut pe Alphonse Allais.
- De la Durand.
- Da-mi si mie adresa palarierului.
- Dar nu e vorba de un palarier...Durand e un restaurant.

Ariosto avea o casa foarte mica. Prietenii l-au intrebat cum de si-a construit o locuinta atat de mica, dupa ce descrisese atatea palate somptuoase in ,,Orlando furioso''.
- E mai usor sa aduni cuvinte, decat pietre! le-a raspuns el semnificativ.

Pe patul de moarte, Felix Arvers auzi o infirmiera spunand:
- Este in fundul colidorului...
Cu un ultim efort, el o corecta:
- Se spune coridor, nu colidor!
Si apoi si-a dat sufletul.

Balzac a primit o scrisoare de la unul din numerosii sai creditori:
,,Va rog sa-mi restituiti imediat banii pe care vi i-am imprumutat. Maine trebuie sa platesc urgent o datorie.''
Raspunsul lui Balzac:
,,Aceasta e curata nerusinare! Vreti sa va platiti datoriile cu banii mei?''

Aflandu-se, ca de obicei, intr-o mare jena financiara, Balzac il vizita pe editorul sau pentru a obtine bani. Intr-una din zile a fost oprit in antecamera de un valet care i-a spus:
- Regret, dar astazi domnul nu primeste.
- Nu-i nimic, i-a replicat zambind scriitorul. Principalul e sa dea!

Un camatar bate la usa si spune:
- As vrea sa vorbesc cu domnul Balzac.
- Domnul Balzac nu este acasa, raspunse menajera prin fereastra usii.
- Cum asa? se mira camatarul. Chiar acum l-am vazut cum se uita pe fereastra.
- Pai, si domnul Balzac v-a vazut...

Un hot a patruns noaptea in locuinta lui Balzac. Scriitorul sta culcat in pat, cu lumina stinsa, fara sa doarma. Cand hotul a incercat sa forteze un sertar, scriitorul a izbucnit in hohote de ras.
- Ce v-a apucat? De ce radeti?
- Pentru ca zadarnic cauti noaptea galbenii, pe care eu nu reusesc sa-i gasesc ziua.







Balzac si-a prins servitorul mintind si-a inceput sa-l mustruluiasca:
- Nu este demn ca un om sa-l minta pe alt om.
- Intr-adevar, domnule, dar dumneavoastra de ce mintiti si ma obligati sa spun ca nu sunteti acasa cand va cauta portarelul?
- Deoarece pentru mine portarelul nu este om! i-a replicat Balzac surprins de replica servitorului.

Aflandu-se odata in Elvetia, Balzac a fost indemnat de prietenii sai sa faca o excursie pe unul din varfurile muntilor.
- Exclus! a declarat Balzac. Fata de munti am aceeasi atitudine ca si fata de femei: prefer sa raman la poalele lor.

Una din ispravile gurmandului Balzac:
Dupa ce lucrase mult intr-o zi, s-a dus la restaurant sa manance.
Meniul sau a fost: hors d'oeuvre (mezeluri), opt duzini de stridii de Ostande, dousprezece costite sarate natural, un boboc de rata cu navete, o pereche de potarnichi la gratar, sole normande, prajituri, fructe, cafea neagra, vin, lichioruri!!

O sentinta a lui Balzac:
,,Cand vorbesti cu tine insuti, ai mereu dreptate.''

Baudelaire era vesnic dator.
Intr-o zi, croitorul, caruia poetul nu-i platise o datorie destul de mare, ii spuse:
- Vreti sa-mi spuneti cand imi veti da banii pe care mi-i datorati, ca sa pot dormi linistit?
- Ma tem ca daca-ti voi spune cand se va intampla acest lucru, iti vei pierde somnul! i-o taie poetul.

Intr-o dimineata, croitorul sau navali peste Charles Baudelaire cerandu-i achitarea unei vechi datorii.
- Domnul meu, se ,,supara'' Baudelaire, cum imi poti prezenta nota de plata, cand sunt la micul dejun? Daca ai afaceri cu mine, mai intai anunta-te.
Supus, croitorul iesi in antecamera si-i dadu valetului cartea sa de vizita. Baudelaire o privi cu atentie, apoi replica:
- Spune-i domnului ca nu sunt acasa.

Baudelaire a fost intrebat de o doamna varstnica si vanitoasa, careia toti ii faceau complimente:
- Cati ani imi dati, maestre?
- De ce v-as mai da si eu, din moment ce aveti atatia? ii replica sarcastic poetul.

Din ciudateniile lui Baudelaire:
S-a intors din India cu o femeie de culoare. Isi vopsea parul in verde, se parfuma din abundenta, se deda la performante alcoolice cu martori. Purta iarna imbracaminte de vara si invers. Avea cuvinte de dispret fata de Voltaire si Moliere si il numea pe Dumas - imbecil. Ura femeile si spargea vitrinele magazinelor de peste drum de casa sa. Ca urmare a consumului de stupefiante ajunsese sa inverseze sensul cuvintelor.

Dupa ce a citit piesa unui tanar dramaturg, Baumarchais i-a restituit-o zicandu-i:
- Cinstit sa fiu, in piesa sunt cateva spatii goale, dar ma gandesc ca si la reprezentatie vor fi locuri neocupate in sala.

Aflandu-se intr-o zi la teatru, in culise, cand se monta un decor, Tristan Bernard a fost lovit de careva, ce purta o pendula, in spate, de i-a zburat palaria. Fara sa se supere, Bernard si-a ridicat palaria de jos spunandu-i:
- De ce dracu nu poti si dumneata, ca toata lumea, un ceas de mana?

In prezenta lui Tristan Bernard se discuta despre minunile din Scriptura si invierea lui Lazar.
- In zilele noastre, interveni umoristul, medicina a facut prea mari progrese pentru ca astfel de reintoarceri la viata sa mai fie cu putinta.

- Ce parere aveti despre femeile care ghicesc? a fost intrebat Tristan Bernard.
- Nu prea buna. Nu demult am fost la una, am batut la usa si a intrebat: ,,Cine-i acolo?''

O definitie a lui Tristan Bernard:
,,Lenevia : sa te scoli la 6 dimineata, ca sa dispui de mai mult timp pentru ca sa nu faci nimic.''

Din ,,Dictionarul diavolului'' al cunoscutului umorist american Ambroise Bierce:
Celibatar: barbat care dovedeste multa stima fata de femei.
Concurent: un netrebnic care latra la fel ca si mine.
Epitaf: inscriptie menita sa aminteasca defunctului ce-ar fi putut deveni, daca ar fi avut forta si mijloacele necesare.
Invatatura: ceea ce unui intelept ii dezvaluie putinatatea cunostintelor sale, iar unui prost, i-o ascunde.
Las: cel care aflat in pericol, gandeste cu piciorele.
Lingusire: a inocula altuia cunostinta propriei superioritati.
Manastire: loc de retragere al femeilor, care doresc sa aiba ragazul necesar, pentru a putea medita asupra viciului trandaviei.
Politica: conflict de interese deghizat in lupta de principii. Conducerea treburilor publice in vederea pricopsirii personale.
Senator: ruda unui inalt functionar guvernamental sau a bancherului care il finanteaza.
Senat: institutie speciala in lupta impotriva egalitatii.
Sincer: mut si analfabet.
Societate: un zid, iar idealistul e cel care vrea sa faca o usa cu...capul.

Stanislaw Jerzy Lec - Aforisme

Stanislaw Jerzy Lec s-a nascut la 6 martie 1906, in Lwow. Aici si-a petrecut copilaria si a urmat o parte din studiile universitare la Facultatea de Litere si drept. In cele din urma, a absolvit dreptul, la Viena.
A debutat in anul 1929, in paginile cunoscutului ziar cracovian Ilustrowany Kurier Codzienny, cu poezia Primavara. Peste doi ani, va infiinta ziarul Tryb.
Creatia poetica a lui Stanislaw Jerzy Lec a constituit un moment important al liricii poloneze de dupa razboi. Greu de catalogat in curente sau tendinte, versurile lui Lec au coordonate proprii a caror sorginte este strans legata de personalitatea poetului: ganditor elevat, sceptic si ironic.
Ca orice poet mare, Stanislaw Jerzy Lec a fost un maestru al cuvantului, cautand sa redobandeasca valente vechi ale acestuia, dar mai ales imperechindu-le in mod neasteptat. O simplitate aleasa, dorita, caracterizeaza poezia lui Lec.
In ultimele volume, dupa cum si in poemele de fata, se semnaleaza tendinta poetului spre aforistica, dupa cum in aforisme remarcam cu usurinta ca avem de a face cu un mare poet.(Nicolae Mares)






Aforisme:

• Personajul pozitiv din iad e diavolul.
• Nu dupa fiecare noapte vin zorile.
• Casatoria este o institutie. Nu cumva cu lucratori prea putini?
• Exista un nimic mic si un Mare Nimic.
• Cel mai usor te ratacesti in codrul doborat.
• Pentru o individualitate munceste deseori o institutie intreaga.
• Ceea ce nu-ti poti inchipui, poti uneori cumpara.
• Spre tel? Acolo se coboara.
• Chiar gol, plicul sigilat contine secrete.
• ,,Lumea iti apartine!'' i-am spus unui tanar. ,,Degeaba - mi-a raspuns - e nevandabila''.
• Vesnicia? O unitate de timp.
• Construiti punti intre oameni. Neindoios, rabatabile.
• Ce usor poti nimeri la tinta. Din prostie!
• Nu-i bine sa crezi in om, mai bine sa fii sigur de el.
• Cand dansezi pe sfoara, esti obsedat doar de gandul in plasa cui vei cadea.
• Spui ca ma pretuiesti mult? Stiu, ai cere pe mine mai mult de treizeci de talanti.
• Nu tot ce se clatina poate fi leagan.
• Cand omul s-a ridicat in picioare, i-a crescut si umbra.
• Hainele ne apara azi pielea, nu zalele.
• Prevestesc o renastere a astrologiei - cand stelele vor fi locuite.
• Ca sa sari in prapastie n-ai nevoie de trambulina.
• epocile creeaza arheologia.
• Cand zvonurile imbatranesc, devin mituri.
• Fereastra spre lume o poti acoperi cu ziarul.
• Nu crede nici in propria-ti inima, iti inghite sangele.
• Toti va vor binele. Nu vi-l lasati luat.
• Omul are deja aripi si nu-i inger.
• Cate din cuvintele din urma n-ar dori sa fie primele.
• Ce greu e sa-ti ascunzi inexistenta!
• Lumea este in capul poetilor!
• Cum cresc piticii? In grosime.
• Se inseala cei care cred ca analfabetii nu pot face toate neghiobiile de la a la z.
• Cel mai greu de clintit este punctul pus deasupra lui ,,i''.
• De obicei, ceea ce a ars in noi ne mai si afuma.
• Ca si la melc, intortocheate sunt caile omului spre el insusi.
• Ti-ar trebui o mie de ochi sa faci cu ochiul la toate.
• Cand regii sunt despuiati, slugile isi scot repede fracurile.