Atunci cand esti fericit, esti un om obisnuit, pentru ca a fi fericit inseamna doar sa fii natural. A fi nefericit inseamna sa devii extraordinar.''
''Cand o persoana invata sa citeasca, apar dificultati; acum se manifesta sinele. La sate, oamenii sunt mai fericiti. Ei sunt mai aproape de animale decat in marile orase - unde sunt departe. In societatile primitive, arborigenii sunt mai fericiti. Sunt mai aproape de copaci si de natura decat in Londra, Tokio, Bombay, New York. Copacii au disparut acolo, sunt doar drumuri de asfalt - absolut false - si cladiri de beton, toate facute de om.
De fapt, daca ar veni dintr-odata cineva din spatiul cosmic in Bombay, New York, Tokio, Londra, el nu ar gasi in acele locuri nici o urma de dumnezeire. Totul e facut de om. Privind la Tokio sau la Bombay, s-ar crede ca omul a facut lumea. Aceste cladiri de beton, aceste drumuri de asfalt, aceasta tehnologie - totul e facut de om. Cu cat te indepartezi de natura, cu atat mai mult te indepartezi de fericire...cu atat te inveti sa citesti mai mult.
Dumnezeu l-a alungat pe Adam din rai pentru ca a mancat din pomul cunoasterii - a inceput sa invete sa citeasca. L-a alungat pentru ca omul a inceput sa cunoasca. Cu cat stie mai multe, cu atat un om este sortit sa fie mai nefericit. Suferinta e intotdeauna in proportie egala cu nivelul tau de cunostinte.''
''Ceea ce este evident, ceea ce este la indemana nu e atragator. De asta ne lipseste Dumnezeu. Dumnezeu e accesibil, Dumnezeu e chiar in preajma ta. El este insasi atmosfera pe care o respiram. Este insasi viata nostra. Este oceanul in care traim, ne nastem si ne vom dizolva. Insa el e foarte aproape, nu la distanta. Cum il putem simti?
Vezi acelasi lucru si in viata ta. Iti pierzi interesul fata de tot ce ai. Ai o casa frumoasa. E frumoasa doar pentru vecinii tai, nu si pentru tine. Ai o masina frumoasa. E frumoasa doar pentru altii care nu au masini, nu este frumoasa pentru tine. Ai o femeie frumoasa sau un barbat frumos - nu prezinta nici o atractie. Posezi aceste lucruri, e de ajuns. Oamenii sunt atrasi doar de ceea ce nu au. Nonexistentialul atrage.''
''Aceasta e calea egoului - sa umbli mereu dupa nevasta altuia, sa vanezi mereu un lucru pe care nu-l ai. Odata ce-l posezi, iti pierzi tot interesul.
Prin urmare, un egoist ramane nefericit, caci pentru a fi fericit, trebuie sa fii multumit cu ceea ce ai. Nu poti fi fericit cu ceea ce nu ai; asa nu poti fi decat nefericit. Poti fi fericit doar cu ce ai. Cum poti fi fericit cu ceea ce nu ai? Iar egoul este mereu interesat doar de ceea ce nu ai.''
''Pe masura ce viata trece, continuam sa adunam suferinte, continuam sa strangem la un loc suferinte. Si e foarte dificil sa-ti dai seama de asta - anume ca tu iti cauzezi propria nefericire; asta e impotriva egoului. Asa ca dai vina pe altii.
Daca esti nefericit, crezi ca e din cauza societatii si ca parintii tai s-au inselat. Daca ii asculti pe adeptii lui Freud, ei vor spune ca totul e din cauza parintilor si a conditionarii parentale. Daca ii asculti pe marxisti, ei vor spune ca e din cauza structurii sociale, a societatii. Daca ii asculti pe politicieni, ei spun ca totul este din cauza tipului gresit de guvernare. Daca ii asculti pe pedagogi, ei spun ca e necesar un alt fel de educatie. Nimeni nu spune ca tu esti raspunzator - responsabilitatea este pusa pe umerii altora. Atunci ti-e imposibil sa fii fericit, pentru ca daca altii te fac nefericit, atunci nu depinde de tine sa fii fericit - in afara cazului in care intreaga lume este schimbata in acord cu tine.''