.jpg)
Nascut la hotarul dintre doua veacuri, Puskin a platit in anii adolescentei si ai primei tinereti un scurt tribut ecourilor intarziate ale clasicismului, a impartasit apoi elanurile romantice afirmate cu mult patos revolutionar de prietenii sai decembristii si si-a incheiat drumul de creatie pe pozitiile unui viguros si autentic realism.
Puskin a fost primul poet liric al Rusiei care a cucerit atentia intregii Europe.
Contemporan si partas la evenimentele unei epoci marete, Puskin a daruit patriei sale un monument literar demn de istoria pe care a trait-o si de poporul care l-a zamislit.El a fost, cum a spus foarte sugestiv Gorki, ,,inceputul tuturor inceputurilor'' in literatura rusa.
O, ani ai primaverii in care am visat
O, ani ai primaverii in care am visat
Zadarnica iubire - nu-mi pare rau de voi.
Nu-mi pare rau de tine adanc infiorat
Al noptii, pe cavale cantat in soapte moi.
Eu nu va uit prieteni necredinciosi - pahar
Din care toti mesenii cu randul au sorbit,
De voi eu nu ma lepad, iubite ce-ati mintit -
Acum cand fug de lume, tacut si solitar.
Dar clipele frumoase de-atuncea, unde sunt?
Nadejdea tineretii si tihna ce-a pierit,
Si flacara din suflet, al lacrimei avant?
O, ani ai primaverii, va chem necontenit.
Salul negru
La salul cel negru privesc ca un nebun
Si-n sufletu-mi rece durere adun.
Pe cand eram tanar si-n toate credeam,
O juna grecoaica frumoasa iubeam.
In calde alinturi de foc m-a-nvalit -
Dar ziua cea neagra curand a sosit.
Sedeam la o masa cu prietenii mei,
Cand bate la usa un jalnic ovrei.
,,Tu stai (imi sopteste) cu prieteni la masa,
Grecoaica ta insa-i cu altul acasa''.
Blesteme atuncea, si aur, i-am dat.
Un rob de credinta in graba-am chemat.
Sarii pe-un cal sprinten ce-n vant se avanta.
E moarta in mine iertarea cea blanda.
La usa grecoaicei mi-s ochii in ceata,
O grea ameteala in ghiare ma-nhata.
Ma-ndrept spre stiutul iubirii divan
Si vad cum grecoaica saruta-un armean.
Ma-ntunec la fata : scrasneste otelul!
Sa-si curme sarutul n-apuca miselul!
Ii calc in picioare cadavrul, privind
Nemernica fata ce tace palind.
Vad sange suvoaie curgand clocotit,
E moarta grecoaica, iubirea-a pierit.
Cu salul ei negru - in ganduri pierdut,
De sange cu spada mi-am sters-o tacut.
In Dunare - noaptea cand cade pe maluri -
Cadavrele robul le-arunca in valuri.
De-atuncea de ochii vrajiti nu-mi mai pasa,
De-atuncea n-am parte de-o noapte frumoasa.
La salul cel negru privesc ca nebun
Si-n tristul meu suflet durere adun.
Amintire
Cand zarva zilei se preface-n soapte
Si-n pietele, de liniste-acum pline,
Si-asterne umbra stravezia noapte,
Iar somnul ca rasplata trudei vine,
Atunci incepe veghea mea si chinul
Si ceasurile picura-n tacere :
In nemiscarea noptii simt veninul
Mustrarilor arzand pan'la durere.
In cugetul meu trist, noian de vise,
Sfasietoare ganduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-si ghemul nesfarsit.
Si recitindu-mi viata mea in sila
Blestem si ma cutremur, plang amar -
Dar randurile triste de pe fila
Rasar prin panza lacrimilor, iar.
Eu te-am iubit
si poate ca iubirea...
Eu te-am iubit si poate ca iubirea
In suflet inca nu s-a stins de tot ;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu iti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde.
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea domnul sa mai fii candva iubita,
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit.
