Sonetul italian in evul mediu si renastere (2)









JACOPO DA LENTINI



Jacopo Da Lentini, cunoscut si sub numele de Giacomo Da Lentini sau Jacopo (il) Notaro (1210 - 1260), a fost un poet italian al secolului al 13-lea. El a fost poetul senior al Scolii siciliene si notar la curtea Sfantului Imparat Roman Frederick al II-lea. Giacomo este considerat a fi cel care a inventat sonetul.
Poezia sa a fost o adaptare la poezia italiana provinciala a trubadurilor. 
In poemele sale, notarul analizeaza dragostea ca experienta interioara, cu o mare acuitate psihologica.


Vreau sa-mi slujesc in suflet Dumnezeul...

Vreau sa-mi slujesc in suflet Dumnezeul,
Sa pot ajunge-n tine, Paradise,
Loc sfant al bucuriei, Empireul
De care-am auzit vorbindu-mi-se.

Dar nu fara Madona, fara zeul
Cu chipul clar, cositele deschise,
Caci altfel as simti mahnirii greul,
Rupt de-ale despartiri mari abise.

Dar - Doamne! - nu o spun cu intelesul
Ca soata-as vrea-o-ntru pacatuire
Acolo-n rai, ci gandul care tesu-l

E sa-i admir sagalnica privire,
Gingasul chip si portul ei, alesul :
M-as alina vazand-o-n fericire...

Incipit : Io m'aggio posto in core a Dio servire...




Un dor venit din inima-i iubirea...

Un dor venit din inima-i iubirea,
Dintr-o imbelsugare in placere,
Si nasterea i-o da intai privirea,
Iar inima-i da hrana si putere.

Apare uneori indragostirea
Si fara a vedea ce pieptul cere;
Amorul insa, care-aprinde firea,
Intotdeauna naste prin vedere.

Fiindca ochii, inimii i-arata
Si lucrul bun si lucrul rau, cum firii
I-a stat in voie a-l croi anume.

Iar inima primind, dintru o data
Dor isca pentru darur'le privirii :
Iubirea asta e regina-n lume.

Incipit : Amore e un deslo che ven dal core...