Radu D. Rosetti - Poezii







,,Tinere, nu dispretui povestirea, poezia mai ales,chiar cand te incumeti a crede ca le-ai scrie tu mai bine pe amandoua.Mai intai, pentru ca ar trebui sa te indoesti de puterile tale si al doilea pentru ca nici o munca nu este mai rau platita, - deci mai superior desinteresata - ,si nici una ,ca ea, nu trece toate granitele vremii.
Daca tu nu esti in stare sa dobandesti cat de putin, un pic de placere macar,din citirea unei poezii, altii, mai simtitori,mai nobili decat tine,dobandesc.Stii tu ce-a ramas de pe urma Romei si Athenei de odinioara? numai literatura si arta.''

Radu D. Rosetti


Radu D. Rosetti s-a nascut la 18 decembrie 1874. A fost poet si epigramist roman, fiul publicistului Dimitrie R. Rosetti(Max).Unul dintre cei mai distinsi literati ai nostri,Ionescu -Gion, spunea despre el: ,,Baiatul asta are in scrieri gratia unui poet din veacul al XVIII- lea,ceea ce nu e putin,caci nici cand nu s-au scris lucruri mai dragalase si mai de spirit ca atunci.'' 


Poeziile lui din colectia ,,Din inima'' sunt adevarate giuvaeruri de spirit, de duiosie, uneori de adanca melancolie.De tanar viata poetului a avut si multe parti triste.Ca sa le uite, ca sa poata lupta cu jalea ce ades ii cuprindea inima a calatorit.Calatoriile lui sunt adevarate calatorii de poet, care fiind sarac ,dar plin de iluzii, pleca fara sa stie unde va iesi,fara sa stie daca va avea cu ce sa ajunga unde a plecat , si daca se va putea intoarce de unde ajungea.Astfel a vazut Parisul, unde s-a dus la Francois Coppee, caruia a ajuns ai fi foarte simpatic.Astfel a vazut Italia si acum in urma Constantinopolul, de unde a venit cu neuitate impresii care, traduse in versuri, vor forma  volumul.( prefata editie din 1896 - D.S.)


Iata cateva din frumoasele lui poezii, pe care sper sa le cititi cu placere: 



        



         Copilarie  
         __
                                                     
 M'am intrebat de multe ori
Cum de n'am scris o poezie,
In care sa regret si eu
Senina mea copilarie.

In parul meu,odata blond,
E o suvita argintie,
Ce pare ca-mi raspunde trist:
Tu n'ai avut copilarie!

* * *

 Ironie   
                                                     
        Oh primavera!gioventu  dell'anno
    Oh gioventu!primavera della vita!

Poetii, mai intotdeauna,
In cartile de poezii,
Regreta timpul, fara grije,
Al veselei copilarii.

Si cartile acelea triste
Cand sunt vandute'n librarii,
Profanii le citesc cu mila

Si le numesc copilarii!


* * *    




 Teatru
___

Asa e, lumea e un teatru
Si noi suntem actorii ei.
Da, dar in celelalte teatre
Cand esti pe scena stii ce vrei.

Pe cata vreme teatrul lumii
Il joci cu rolul ne'nvatat
Si nu e nici macar suflerul,
Sa-ti sufle cand te-ai incurcat.

* * *

 Bunicii
___

Albiti de vreme si necazuri,
La gura sobei, povestesc.
- Stii tu cand pentru prima oara
Ti-am spus atunci <ca te iubesc>
-O da, zambeste bland batrana,
Si eu ti-am dat, spre amintire,
Din parul meu, o bucla de-aur,
Ca semn de vecinica iubire.
- O tiu,mosneagul ii raspunde.
Si printre foile'nvechite,
Suvita de-aur i-o arata,
Simbol de zile fericite.
Plangand ca doi copii, alaturi,
S'au sarutat pe frunte dulce.
Tarziu de tot in acea seara
S'au dus batranii sa se culce. 

 * * *

Te-am vazut cu ochii plansi
____

Te-am vazut plangand aseara
Si-am voit sa stiu si eu
Chinul care te doboara
Si de ce tot plangi mereu?

Daca plansu-i pentru mine
Sa te-ador ca pe un Zeu,
Daca este pentru altul
Sa ma faci sa plang si eu.

    * * *

 Cantati!
                  Poetilor

O,cantati, cat coarda lirei mai vibreaza sa va 
                                                                cante,
Nu lasati ne'ncrezatorii cu palavre sa va'ncante;
Aratati-le prin fapte ca frumosul n'a murit:
Rasaritul totdeauna va ramane rasarit!

   * * *





  Etc...
__

In noptile de iarna triste
M'apuca ganduri pesimiste
Si'n neputinta de-a visa,
Citesc pentru-a ma consola,
Puskin,Byron...etcetera.

Dar versurile lor amare
Maresc cumplita'mi disperare
Si'mi spun:,,Zadarnic vei cata,
Caci viata noastra e asa:
Durere, plans, etcetera.

Iar sensul lor mi-arata mie
O singura filozofie,
Si-atunci, nebun ca un Rola,
Ma'mbat cu vin pentru-a uita,
Iubesc, sarut..,etcetera.

* * *

Poveste trista
__

Era tanara, frumoasa - dar pacat ca n'avea bani.
Era tanar,cu sperante, si-avea optsprezece ani.
Se vazusera odata si de-atuncea se iubira:
N'avea bani, cuvant puternic: rudele ii despartira.
Ea s'a dus la monastire, el la casa de smintiti,
Cand erau asa de tineri si asa de fericiti!

* * *



Numai una
___

Am iubit, ca orice tanar,
Multe fete'n viata mea,
Toate mi-au lasat pe panglici
Vecinicul: Nu ma uita.

M'a iubit in taina una...
Si tarziu, cand am aflat-o,
Uita-ma, mi-a scris pe-o floare.
Si pe dansa n'am uitat-o...


  * * *


 Departe
___

Mi-ai spus sa plec departe, Martho
Ca sa te uit.Si am plecat:
Sant ani de-atunci si sant departe
Si inca tot nu te-am uitat,

Am sa te uit.Insa atuncia
Asa departe o sa fiu,
C'am sa ma uit chiar si pe mine
Si n'o sa pot sa mai reviu.

* * *