.jpg)
Alexandru Vlahuta a trait intre anii 1858-1919.A fost poet si prozator.Primii ani traiti la tara, intr-un catun sarac,lasa scriitorului amintiri dureroase, care se reflecta in cateva din poeziile lui.Din 1884 pana in 1893 a fost profesor la mai multe institutii de invatamant bucurestene.
Una din cele mai cunoscute carti ale sale este Romania Pitoreasca.Opera lui tradeaza un amestec de sentimentalism, criticism, meditatie,fiind influentat de viziunea lui Caragiale si a lui Eminescu.
.jpg)
Nu cata
____
Nu cata mistuitoarei
Patimi stavila sa-i pui;
Lasa-ti dorul'n voia lui,
Tineretea calatoare-i.
Vremea dragostei s'a duce,
S'or preface toate'n scrum;
Fericirile de-acum
Ti-or parea c'au fost naluce.
Anii grei or sa se puna
Ca o negura'ntre noi;
Doar uitandu-ne 'napoi,
Ne vom mai vedea 'mpreuna.
Lasa-ti frumudetea prada
Caldelor imbratisari:
Te-as topi in sarutari,
Ca pe-un flutur de zapada...
Ce frumoasa-i noaptea - Vina,
Da-te roaba inimii;
Viata langa tine mi-i
Limpede ca o lumina.
Ca 'ntr'un vis plutind, ne-om pierde
Prin desisuri amandoi...
Sunt culcusuri dulci si moi
Sub copaci - pe iarba verde.
Malul somnoroasei garle
Plin e noaptea de povesti.
Focul lumilor ceresti
In oglinda ei s'asvarle.
Peste unda-i calatoare,
Ramuri salcia-si indoae,
Printre foi cernand o ploaie
De lumini tremuratoare.
Vin- sub farmecul de stele,
Pe-al meu piept fruntea sa-ti reazami
Cu-al tau zambet lumineaza-mi
Noaptea gandurilor mele!
Sa privim pe fata apei
tremurisul de vapai;
Iara eu, in ochii tai
Sa vad cerul cat de-aproape-i;
Si sub buza mea fierbinte
Geana dulce sa ti-o tremuri-
Sa mai fim,ca'n alte vremuri,
Iar copii fara de minte!...
.jpg)
In iuliu
___
Orasul doarme'n miezul zilei,
Mocnit sub arsita de vara;
Pustii sunt strazile si mute-
Un cimitir intr'o Sahara.
Iar noi, pandind miscarea vremii
Pe calendarul din parete,
Catam la zilele de vara
Cum trec de goale si incete,
Si'n aerul inchis, fierbinte,
Ce-l vezi cum tremura in soare,
Tanjim de dorul altor locuri,
Ca niste paseri calatoare.
Ce mandru-i satu'n care doarme
Copilaria mea 'ngropata...
Mi s'ar parea un vis, iubito,
Cu tine sa-l mai vad odata.
Haidem, - campiile ne-asteapta
Cu flori si cu covoare 'ntinse:
Sub straja dealurilor nalte
Dorm sesuri lenese si linse
Ca netezisul unei ape,
Si lanuri lungi de grane coapte
Sclipesc ca aurul in soare.
Domneste-o liniste de noapte
Peste 'ntunericul de codru:
Copacii somnorosi ne cheama,
S'acopere iubirea noastra
Sub parfumata lor marama.
Acolo-s visuri fericite,
Racoare si singuratate:
Culcati sub strasini largi de ramuri,
In adancimi intunecate,
Vom asculta orga padurii -
Fosnitul frunzelor in vant;
Vieata, gandurile noastre
Ni s'or parea un basmu sfant!
.jpg)
Partea cea mai buna
____
Stand la geam c'o floare 'n mana,
Cata'ntrebator spre mine:
,,Nu-i asa ca-mi sade bine
Si c'ai vrea sa-ti fiu stapana?''
Eu pricep - imi plec privirea
Cu sfieala prefacuta:
,,Cuvantarea ta cea muta
Ma invata ce-i iubirea.''
Ea la gura-si duce floarea,
Si'nchizand din ochi suspina:
Doar o clipa de lumina -
S'a plecat Ispititoarea.
Ca un cantec imi rasuna
Din departe amintirea...
Si atat ne-a fost iubirea
Poate-i partea cea mai buna.
.jpg)
Sonet
__
Cat ne iubeam, si cum credeam odata
Ca-i un amor ce nu se va mai stinge,
Ca tot ce'n gandul nostru se rasfrange
E-o lume vesnica s-adevarata!
De multe ori, dorinta de-a te strange
La piept mai calda, mai pasionata,
Imi desteapta o grija 'ntunecata:
,,Cand voiu muri..'' si tu 'ncepeai a plange...
Povesteste-i azi, si nici macar nu-i trista,
Caci totul s'a sfarsit pe nesimtite:
Nici urma din ce-a fost nu mai exista.
Vezi tu, ce de iluzii risipite!
Un semn, o fluturare de batista,
Si caun val uitarea ne inghite.