Alfred Mosoiu - Poezii

      Alfred Moşoiu a trait intre anii 1890 si 1932.A fost poet, prozator, traducător şi dramaturg. După ce urmează cursul primar în Galaţi şi Liceul „Sf. Sava" la Bucureşti, face studii de drept internaţio­nal, neterminate, la Paris. Întors în ţară, a fost referendar la Casa Şcoalelor. Debutează la „Gazeta Transilvaniei" în 1907, iar prima carte, Sonete, îi apare în 1910. Colaborează la „Neamul românesc literar" şi „Gazeta Transilvaniei", apoi la „Luceafărul", „Flacăra", „Sburătorul", „Rampa", „Universul literar" etc.Este un cultivator al sonetului.
     Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan, Regelui Soare, Mariei Antoaneta, umblă „pe drumul gândului", înalţă imn nopţii, semnalează o amforă, un „vas de bronz", un satir, o statuie a Afroditei, descrie catedrala Notre Dame în noapte, consacră poeme „reginei Saba", glorifică pe Aurel Vlaicu şi eroii căzuţi în primul război mondial.

Seri calde...

___

Seri calde, seri duioase,

Seri pline ca o cupa,

Cand, trist, deschizi fereastra aducerei aminte,

Si simti in cenusiul oraselor ploioase,

Un chip care te chiama...

- Si totusi care minte... -

Seri calde, seri ploioase,

De-aducere aminte...

...Te-apleci pe balustrada...

Si inima ta bate...

Se prinde amintirea pe firele de ploaie,

O simti traind in tine...

Si-o vezi trecand pe strada...

E bruna ca atuncea,

Sau ca atunci, balae...

Si-n ploaea amintirei ce a 'nceput sa cada,

Ca salcia pe-o groapa tot sufletul se'ndoae...

Amintirile
__

Mi-e sufletul un cuib de randunele,
Plin de-amintiri subtile si fugare,
Ce rade mangaios la fiecare,
Iar toamna, singur, plange dupa ele...

Un evantai, un gest, o sarutare,
O mana alba plina de inele,
Parfum de roze, spuma de dantele,
Luciri pierdute de margaritare...

Sunt amintiri si vremea le va stinge,
Abia clipesc si daca le-ai atinge
S-ar pierde ca un bulgar de cenuse...

Sunt forme numai, ce traesc in mine,
Ca forma mainei cizelate,fine,
Pe care-o poarta inca o manuse...

Parisul e trist
___

Cum stam tacuti si melancolici, visul
Ca un paiajen tese'n umbra genii...
Apar pierdute cheiurile Senii
Si'ncet, incet, apare 'ntreg Parisul...

Parisul plin de amintiri, de genii,
De cantece...si-a masurat abisul...
Si regasim - asa ne fuse scrisul -
Ceva din noi in scumpele vedenii.

Stam nemiscati.Sunt clipe de iubire
Cand te raneste orsice privire,
Cand sufletul ca salcia se lasa...

Atat de adanc tacerea ne patrunde
Ca de-am sopti - ecoul ne-ar raspunde...

...Un inger plange, undeva, in casa.

Singur...
__

Vezi tu? Te-astept si-acum ca'n alte randuri,
Dar nu ma mai intreb dece nu vii...
Vecinul si-a culcat cei trei copii,
Si-i liniste ca'n cele patru scanduri.

Ca cei ce'n viata au esit din randuri,
Si'n umezeala vechilor chilii,
Nepasatori, s'au ingropat de vii,
Ma 'ngrop si eu intr'un adanc de ganduri...

Faptura ta se-amesteca usoara,
Cu mii de ganduri noui, ce ma'mpresoara,
Te-astept si nu, si-mi pare ca te-astept...

O!cu capriciul tau de curtezana,
De-ai sti de nepasarea mea profana
Ai alerga sa-mi cazi din nou la piept...

Afrodita
___

Din spuma marii pare-a fi nascuta
Statuia ei de piatra sclipitoare...
In mijloc de boschete, visatoare,
Cand trece vantul, florile-o saruta...

O ramura de trandafir, in floare,
Spre ea se-apleaca 'ncet, de vant batuta,
De parc'ar vrea o mana nevazuta,
Sa-i pue un buchet la cingatoare...

Dar florile se scutura pe-alee...
Cu ploaea de petale ofilite,
Parfumul mortii tainic se strecoare...

Si capriciosu-i suflet de femee,
In goana noutatii infinite:
Surade trist, ca nu  'i-e dat sa moara...

Vintila Ciocalteu - Poezii

-->





         S-a nascut la 12 aprilie 1890, in stravechea asezare rurala Plenita,Judetul Dolj.In 1920 a absolvit Facultatea de Medicina din Bucuresti.A fost poet si profesor de biochimie la Facultatea de medicina din Bucuresti.In 1925 debuteaza ca poet in revista Gandirea, cu poeziile Singur si Toast.Este cooptat de catre Nichifor Crainic in comitetul redactional al marii reviste Gandirea, format din Lucian Blaga, Demostene Botez,Gib Mihaescu, Ion Marin Sadoveanu, Al.O.Teodoreanu si Pamfil Seicaru.
       In 1929 publica in Gandirea ciclul de poezii Crugul vremii, care va deveni cel de-al doilea capitol al volumului de poezii Adanc impietrit.Al doilea volum de poezii, intitulat Poezii va fi publicat in 1934 si va cuprinde ciclurile Adanc impietrit si Cerc Magic.Volumul se incheie cu poezia Posfata.

Paradoxal

__

Sa piei din fata mea, femeie rea,

Cu ghiare'n vorba si cu dintii suliti,

Cu ochii reci, sparturi de peruzea,

Cu sanii din granitul de pe uliti!

Cum cocostarcul, pazitor de lacuri,

Sondeaza spatiul stand intr'un picior,

Cand ma gandesc ca-ti dau un sens in veacuri,

Ursuz pustiul vietii imi masor.

Si totusi te iubesc!Paradoxal!

Ti-e trupul svelt ca lugerul de nufar

Si-l mangai c'un salbatec gest oval!

Prin tine cuget si prin tine sufar!

Vibrand iti pipai mijlocul in bal,

Si-acasa te-asi inchide intr'un cufar!

                                  (Adanc impietrit)

Toamna

__

Ploua!

Cafeneaua'i goala!

Cine oare-o fi murit

La vecini?

Zaresc inerta forma grava sub lintoliu!

Cioclii au furat poseta

Cu manerul aurit

Si-au ascuns-o'n dric,

Pe scanduri,

Sub perdelele de doliu!

Vantul isi ineaca spaima

In baltoacele murdare!

Iures vajee in volburi,

Suera.

Se abate'n flamuri,

Intra'n gangurile caselor,

Rastoarna usi si geamuri,

Rasbufneste

Si se umfla

Ca sa sufle'n felinare...

Iarasi scot din naftalina

Macferlanul vechi si rupt!

Chem cosari sa-mi dreaga soba

Si la geamuri trag oblon!

Schimb doar ghetele!..Perechea

De acum un an a supt

Tot noroiul de pe strada

Prin pingeaua de carton...

                      (Crugul vremii)

In miez de noapte

___

Astrele sticlind in zare

Pierd lumina din nimic:

Fara jug e carul mare,

Fara osii carul mic.

Closca isi aduna puii

De pe caile lactee,

Grei de rod se frang gutuii,

Joaca umbre pe alee.

Meteorii stinsi in timpuri

Flacari se aprind si ploua

Aur negru peste campuri,

Sgura veche, viata noua.

Luna isi deschide ochii

In culcus de vai si creste,

Dintr'un nor isi face rochii

Si oglinda din ferestre.

Tacere

__

Tacere!..Suflet impietrit!..

Ca Atlas lumea o ridic

Din pagini, micul infinit,

In spatiu, marele nimic!...

..............................................

Postfata

__

Haid' cetitorule, inchide cartea

Si dormi, e timpul sa te odihnesti:

La ce sa'nveti ce fire toarce moartea

Cand plin e sacul vietii de povesti.

Am vrut cu vraji din piept sa ti-o desprind

Sa stii si tu cum s'o privesti in fata,

Dar obosit tu casti,- si plec zambind

Ca Amundsen spre pol, pe'ntins de ghiata.

Te las!..M'asteapta'n munti prapastia

Cu gura larga si cu dinti de stanci,

In fundu-i vreau sa trag cu prastia

S'aud vuind tacerile adanci.

Alexandru Vlahuta - Poezii

-->

Alexandru Vlahuta a trait intre anii 1858-1919.A fost poet si prozator.Primii ani traiti la tara, intr-un catun sarac,lasa scriitorului amintiri dureroase, care se reflecta in cateva din poeziile lui.Din 1884 pana in 1893 a fost profesor la mai multe institutii de invatamant bucurestene.
Una din cele mai cunoscute carti ale sale este Romania Pitoreasca.Opera lui tradeaza un amestec de sentimentalism, criticism, meditatie,fiind  influentat de viziunea lui Caragiale si a lui Eminescu.


                                

Nu cata

____

Nu cata mistuitoarei

Patimi stavila sa-i pui;

Lasa-ti dorul'n voia lui,

Tineretea calatoare-i.

Vremea dragostei s'a duce,

S'or preface toate'n scrum;

Fericirile de-acum

Ti-or parea c'au fost naluce.

Anii grei or sa se puna

Ca o negura'ntre noi;

Doar uitandu-ne 'napoi,

Ne vom mai vedea 'mpreuna.

Lasa-ti frumudetea prada

Caldelor imbratisari:

Te-as topi in sarutari,

Ca pe-un flutur de zapada...

Ce frumoasa-i noaptea - Vina,

Da-te roaba inimii;

Viata langa tine mi-i

Limpede ca o lumina.

Ca 'ntr'un vis plutind, ne-om pierde

Prin desisuri amandoi...

Sunt culcusuri dulci si moi

Sub copaci - pe iarba verde.

Malul somnoroasei garle

Plin e noaptea de povesti.

Focul lumilor ceresti

In oglinda ei s'asvarle.

Peste unda-i calatoare,

Ramuri salcia-si indoae,

Printre foi cernand o ploaie

De lumini tremuratoare.

Vin- sub farmecul de stele,

Pe-al meu piept fruntea sa-ti reazami

Cu-al tau zambet lumineaza-mi

Noaptea gandurilor mele!

Sa privim pe fata apei

tremurisul de vapai;

Iara eu, in ochii tai

Sa vad cerul cat de-aproape-i;

Si sub buza mea fierbinte

Geana dulce sa ti-o tremuri-

Sa mai fim,ca'n alte vremuri,

Iar copii fara de minte!...

In iuliu

___

Orasul doarme'n miezul zilei,

Mocnit sub arsita de vara;

Pustii sunt strazile si mute-

Un cimitir intr'o Sahara.

Iar noi, pandind miscarea vremii

Pe calendarul din parete,

Catam la zilele de vara

Cum trec de goale si incete,

Si'n aerul inchis, fierbinte,

Ce-l vezi cum tremura in soare,

Tanjim de dorul altor locuri,

Ca niste paseri calatoare.

Ce mandru-i satu'n care doarme

Copilaria mea 'ngropata...

Mi s'ar parea un vis, iubito,

Cu tine sa-l mai vad odata.

Haidem, - campiile ne-asteapta

Cu flori si cu covoare 'ntinse:

Sub straja dealurilor nalte

Dorm sesuri lenese si linse

Ca netezisul unei ape,

Si lanuri lungi de grane coapte

Sclipesc ca aurul in soare.

Domneste-o liniste de noapte

Peste 'ntunericul de codru:

Copacii somnorosi ne cheama,

S'acopere iubirea noastra

Sub parfumata lor marama.

Acolo-s visuri fericite,

Racoare si singuratate:

Culcati sub strasini largi de ramuri,

In adancimi intunecate,

Vom asculta orga padurii - 

Fosnitul frunzelor in vant;

Vieata, gandurile noastre

Ni s'or parea un basmu sfant!

Lucilla Chitu - Poezii

   

 Lucilla Chitu s-a nascut la 30 iulie 1873 in orasul Craiova.Tatal sau, Petre Chitu a fost unul din cei mai distinsi avocati ai baroului de Dolj si frate cu Gheorghe Chitu, fost ministru al Scoalelor.Mama sa Maria P. Chitu a fost prima traducatoare in romaneste a ,,Divinei Comedii'' de Dante.
Inca din copilarie s-a remarcat prin calitatile ei artistice.Canta la pian, facea compozitii literare minunate si chiar incepuse sa scrie versuri care erau apreciate de initiatii in literatura.La varsta de 21 ani a obtinut licenta in Litere ,,magna cum laude''.
    O parte din versurile Lucillei Chitu au fost traduse in limbile portugheza, spaniola si italiana, iar cand a luat parte la un concurs de poezie(Jeux floreal) din sudul Frantei,ea a fost premiata, iar societatea poetilor ,,Les cadets de Gascogne'' i-a trimis insigna lor si o diploma.
,,Daca Lucilla Chitu ar continua sa mai scrie si astazi, sunt sigur ca ar face noi si mari servicii literaturii noastre peste granita.Trecutul sau vorbeste indeajuns de ce ar putea fi in viitor'' (I.C.Popescu-Polyclet - Versuri)


Am ales cateva poezii din volumul ,,Versuri'', publicat in 1937:

     

 Vino...

__

Vino...fara nicio vorba, rataci-vom ganditori

Pe sub arborii ce-si pleaca fruntea verde

                                                   [visatori

Iar prin ramuri obosite trec in liniste fiori:

Si asa vom merge' ntr'una pe sub bolta de opal,

Multa vreme rataci-vom sub un cer senin si pal,

Cer pe care ceata toamnei se va' ntinde ca

                                                        [un val.

Vezi, ce trista este vremea, totul trece,totul

                                                        [moare,

Razele-au prins si ele pe petale o paloare

Cele face mai frumoase'n clipa asta trecatoare.

Vino,vreau pe al tau umar capul sa mi-l plec

                                                            [usor,

Salcia sa fremateze dupa vantul trecator,

Pe cand iarba si cu frunza sa simtim sub

                                         [pasi cum mor.

Vino...vino in adancul de padure leganata,

Nu vei auzi altceva, pe sub salcia plecata,

Decat sgomotul ce-l face a mea inima'ntristata

* * *

Doua inimi

___

Si el si ea s'au intalnit

De mult,odata,la'ntamplare...

Cum s'au vazut, ei s'au iubit

Alaturea de-o roza'n floare.

O,vis de aur, tu ramai

In inimi vecinic neuitat!

Spre tine, dragoste dintai,

Ne sboara gandul ne'ncetat.

Tu, dragoste dintai, nu mori,

Himera ta seducatoare

Ne canta'ncet adeseori

Ca o sublima alinare.

Si ascultam tacuti ce spun

Refrenele, ca niste'nvinsi:

Odata s'au iubit nebun

Pe vremea rozelor doi insi!

Iar mai tarziu, induiosata,

Spre tine, dragoste apusa,

Aceeasi inima trist cata,

Caci tu esti tineretea dusa!

* * *

Dorinta mea

____

Lasati-ma pe mine cu visurile mele!

Asi vrea sa uit de lume, de luptele-i rebele,

               Si ura si minciuna.

Asi vrea sa uit ca'n viata sunt inimi sbuciumate

Ce-si striga catre ceruri cu glasuri disperate

Tot greul suferintii de-acum si totdeauna.

Si-asi vrea sa simt cu tine ca inima mea bate,

Natura grandioasa'n a ta singuratate...

Dar, vai,nu sunt in stare, caci viziunea sumbra

A'ndurerarii lumei ma urmareste-ori unde,

Si nici-o raza blanda din ceruri nu patrunde,

Ci'ntr'una se aude un geamat surd in umbra.

* * * 

Sonet

In tara mea padurea legende vechi sopteste

Cand seara vaporoasa de dor si farmec plina

Intinde-a sale aripi pe zarea ce-atipeste,

Ca paserile negre cu falfairea lina.

In tara mea sunt ape ce'n noaptea  'ntunecata

Suspina bland si dulce cantari de-odinioara,

Cantari sentimentale, de luna mangaiate

Cu razele-i balae ce tainic infioara.

In tara mea toti muntii cunosc trecutul ei,

Cu spade otelite ce scapara scantei,

Cu inimi ce vibreaza, de vajnici luptatori,

Iar vulturul ce-asteapta in munti cu creasta'n

                                                             [nori,

Isi simte  'nviorate maretele aripe

Cand basmele cu lupte incep sa se' nfiripe.

Radu D. Rosetti - Poezii

,,Tinere, nu dispretui povestirea, poezia mai ales,chiar cand te incumeti a crede ca le-ai scrie tu mai bine pe amandoua.Mai intai, pentru ca ar trebui sa te indoesti de puterile tale si al doilea pentru ca nici o munca nu este mai rau platita, - deci mai superior desinteresata - ,si nici una ,ca ea, nu trece toate granitele vremii.
Daca tu nu esti in stare sa dobandesti cat de putin, un pic de placere macar,din citirea unei poezii, altii, mai simtitori,mai nobili decat tine,dobandesc.Stii tu ce-a ramas de pe urma Romei si Athenei de odinioara? numai literatura si arta.''

Radu D. Rosetti


Radu D. Rosetti s-a nascut la 18 decembrie 1874. A fost poet si epigramist roman, fiul publicistului Dimitrie R. Rosetti(Max).Unul dintre cei mai distinsi literati ai nostri,Ionescu -Gion, spunea despre el: ,,Baiatul asta are in scrieri gratia unui poet din veacul al XVIII- lea,ceea ce nu e putin,caci nici cand nu s-au scris lucruri mai dragalase si mai de spirit ca atunci.'' 

Poeziile lui din colectia ,,Din inima'' sunt adevarate giuvaeruri de spirit, de duiosie, uneori de adanca melancolie.De tanar viata poetului a avut si multe parti triste.Ca sa le uite, ca sa poata lupta cu jalea ce ades ii cuprindea inima a calatorit.Calatoriile lui sunt adevarate calatorii de poet, care fiind sarac ,dar plin de iluzii, pleca fara sa stie unde va iesi,fara sa stie daca va avea cu ce sa ajunga unde a plecat , si daca se va putea intoarce de unde ajungea.Astfel a vazut Parisul, unde s-a dus la Francois Coppee, caruia a ajuns ai fi foarte simpatic.Astfel a vazut Italia si acum in urma Constantinopolul, de unde a venit cu neuitate impresii care, traduse in versuri, vor forma  volumul.( prefata editie din 1896 - D.S.)


Iata cateva din frumoasele lui poezii, pe care sper sa le cititi cu placere: 



        

         Copilarie  

         __
                                                     

 M'am intrebat de multe ori

Cum de n'am scris o poezie,

In care sa regret si eu

Senina mea copilarie.

In parul meu,odata blond,

E o suvita argintie,

Ce pare ca-mi raspunde trist:

Tu n'ai avut copilarie!

* * *

 Ironie   
                                                     

        Oh primavera!gioventu  dell'anno

    Oh gioventu!primavera della vita!

Poetii, mai intotdeauna,

In cartile de poezii,

Regreta timpul, fara grije,

Al veselei copilarii.

Si cartile acelea triste

Cand sunt vandute'n librarii,

Profanii le citesc cu mila

Si le numesc copilarii!

* * *    

 Teatru

___

Asa e, lumea e un teatru

Si noi suntem actorii ei.

Da, dar in celelalte teatre

Cand esti pe scena stii ce vrei.

Pe cata vreme teatrul lumii

Il joci cu rolul ne'nvatat

Si nu e nici macar suflerul,

Sa-ti sufle cand te-ai incurcat.

* * *

 Bunicii

___

Albiti de vreme si necazuri,

La gura sobei, povestesc.

- Stii tu cand pentru prima oara

Ti-am spus atunci <ca te iubesc>

-O da, zambeste bland batrana,

Si eu ti-am dat, spre amintire,

Din parul meu, o bucla de-aur,

Ca semn de vecinica iubire.

- O tiu,mosneagul ii raspunde.

Si printre foile'nvechite,

Suvita de-aur i-o arata,

Simbol de zile fericite.

Plangand ca doi copii, alaturi,

S'au sarutat pe frunte dulce.

Tarziu de tot in acea seara

S'au dus batranii sa se culce. 

 * * *

Te-am vazut cu ochii plansi

____

Te-am vazut plangand aseara

Si-am voit sa stiu si eu

Chinul care te doboara

Si de ce tot plangi mereu?

Daca plansu-i pentru mine

Sa te-ador ca pe un Zeu,

Daca este pentru altul

Sa ma faci sa plang si eu.

    * * *

 Cantati!

                  Poetilor

O,cantati, cat coarda lirei mai vibreaza sa va 

                                                                cante,

Nu lasati ne'ncrezatorii cu palavre sa va'ncante;

Aratati-le prin fapte ca frumosul n'a murit:

Rasaritul totdeauna va ramane rasarit!

   * * *

  Etc...

__

In noptile de iarna triste

M'apuca ganduri pesimiste

Si'n neputinta de-a visa,

Citesc pentru-a ma consola,

Puskin,Byron...etcetera.

Dar versurile lor amare

Maresc cumplita'mi disperare

Si'mi spun:,,Zadarnic vei cata,

Caci viata noastra e asa:

Durere, plans, etcetera.

Iar sensul lor mi-arata mie

O singura filozofie,

Si-atunci, nebun ca un Rola,

Ma'mbat cu vin pentru-a uita,

Iubesc, sarut..,etcetera.

* * *

Poveste trista

__

Era tanara, frumoasa - dar pacat ca n'avea bani.

Era tanar,cu sperante, si-avea optsprezece ani.

Se vazusera odata si de-atuncea se iubira:

N'avea bani, cuvant puternic: rudele ii despartira.

Ea s'a dus la monastire, el la casa de smintiti,

Cand erau asa de tineri si asa de fericiti!

* * *

Numai una

___

Am iubit, ca orice tanar,

Multe fete'n viata mea,

Toate mi-au lasat pe panglici

Vecinicul: Nu ma uita.

M'a iubit in taina una...

Si tarziu, cand am aflat-o,

Uita-ma, mi-a scris pe-o floare.

Si pe dansa n'am uitat-o...

  * * *

 Departe

___

Mi-ai spus sa plec departe, Martho

Ca sa te uit.Si am plecat:

Sant ani de-atunci si sant departe

Si inca tot nu te-am uitat,

Am sa te uit.Insa atuncia

Asa departe o sa fiu,

C'am sa ma uit chiar si pe mine

Si n'o sa pot sa mai reviu.

* * *