Paul Verlaine - Romante fara cuvinte










Romante fara cuvinte



MICI ARII UITATE

Ghicesc eu intr-un murmur conturul,
Pal amor, al chemarilor vechi,
Sau in muzici lucind in urechi
Aurorei de maine murmurul?

In delir, sufletul meu, o, nu mi-i
Decat ochi vazand dublu in fata,
Unde tremura, ca intr-o ceata,
Melodia lirelor lumii!

O, sa fii al acestei morti rare!
Sa se duca, speriate amor,
Vechi si tinere ore in zbor!
O, sa pieri de-o asa leganare!




PEISAGII BELGIENE

BRUXELLES
SIMPLE FRESCE


Verzuie-i fuga si e roza,
Colinele si firul rampei,
Cum, in lumina blanda-a lampei,
Trec toate in metarmofoza.

Un aur pe umile-abise
Incetisor se-nsangereaza,
Cu pasari slab cantand, ca-n vise,
Mici arbori fara varf vibreaza.

Infatisarile de toamna
Se pierd in trista lor urzeala.
Melancoliile ma-ndeamna
La vis, in leganarea pala.










      ACUARELE

GREEN

Primeste flori si frunze si crengi si fructe-n salbe
Si inima ce-mi bate ca fata de altar,
N-o sfasia in doua, minune cu maini albe,
Sub ochii splendizi lasa a-mi sta umilul dar!

Eu viu cu fruntea plina de roua lucitoare
Ce-n zori a inghetat-o un vant batand prin fagi.
Ingaduie si truda-mi primeste-o la picioare,
Ca sa rasufle-n voie visand la clipe dragi.

Pe sanul tau sa-mi cada iar tampla ce rasuna
Si-acum de amintirea sarutului deplin
Si-n timp ce-o sa-i dai tihna venind dupa furtuna,
Te odihneste-o clipa, iar eu sa dorm putin.


SPLEEN

Erau prea rosii trandafirii,
Prea neagra iedera pe ram.

Cad jertfa deznadajduirii,
De cum te misti, ca nu te am.

Prea bland si prea albastru cerul
Si valurile-n larg prea verzi...

O frica m-a patruns ca gerul,
Ca fugi, te pierd si ca te pierzi.

Ma oboseste merisorul,
Luciosul ilexului strai

Si campul infinit ca dorul,
Dar nu si tu, iubire, vai!



SARBATOAREA PAINII


E sarbatoarea sfanta - a painii sarbatoare!
Vad iarasi locuri scumpe, intors din pribegie.
E-un murmur lung si-afara e-atat potop de soare,
Incat si umbra pare ca e trandafirie.

Se pravaleste aur sub fulgerul de seceri
Ce scanteie si trece fosnind ca o aripa;
Campia geme toata de-a bratelor intreceri,
Schimband mii de privelisti pe fiecare clipa.

E-atata sarg si lupta - zoresc seceratorii
Sub soarele ce arde pe-a holdelor podoaba,
Si care poarta grija ca strugurii-n podgorii
Sa prinda-un pic de miere in fiecare boaba.

Ai grija dar de paine si vin, batrane soare!
Pastreaza-ne pamantul bogat si da-ne, tata,
Paharu-n care rade o raza de uitare,
Copii! aceasta clipa e binecuvantata!

Caci din odrasla mandra ce-o daruie pamantul,
Din lamura curata aleasa din natura,
Isi secera si-si strange pe seama lui Preasfantul
Sa aiba trup si sange de cuminecatura.