Paul Verlaine - La Bonne Chanson











La Bonne Chanson


ALEAN

Caminul cald, si lampa cu tainica-i lumina,
Spre reverie fruntea ma mana cand se-nclina,
Si ochii dusi in ochii iubiti din cale-afara
Si linistea ce cade in fiecare seara,
Cand ceaiul abureste si cartile-s inchise,
Si asteptarea sfanta cu dulcea-i molesala,
Cand noaptea isi desface hlamida-i nuptiala...
Ah, toate, toate-aceste ma urmaresc in vise,
Mereu, fara-ncetare, sperand de azi pe mani
De-atatea luni trecute, de-atatea saptamani!




DRUMUL MEU

A carciumelor larma, gunoaiele pe strada,
Castanii morti ce-si lasa frunzisul sa le cada;
Tramcare zgomotoase se-mprosca-n drum cu tina,
Si intre patru roate abia pot sa se tina,
Holbandu-si ochii rosii si verzi, in fapt de sara:
Dezmosteniti ce-alene spre cluburi se strecoara,
Fumand fuduli sub nasul agentilor de paza;
Ploioase sandramale; cladiri ce lacrimeaza;
Canaluri potopite, drum faramat de cai - 
Ah, si aceasta-i calea pe care merg spre rai!








EPITALAM DE VARA

Va fi-ntr-o zi de vara senina, nu-i asa?
Si uriasul soare, partas la bucurie,
In haina-ti de matasa privindu-te-o sa stie
Sa-ti faca mai frumoasa chiar frumusetea ta.

Ca un cort 'nalt albastru, tot ceru-ntins in zare
Bogat isi va desface larg faldurile sale
Pe-a noastre frunti plecate ce-or fi asa de pale
De-atata fericire si lunga asteptare.

Si-un vant nespus de dulce, cand seara-ncet se lasa,
Se va juca sagalnic cu scumpele-ti vesminte;
Iar stelele din ceruri isi vor aduce-aminte
Sa binecuvinteze pe mire si mireasa...