Paul Verlaine - Serbari galante











Serbari galante



CLAR DE LUNA

Ti-e sufletul un peisaj ales,
Cu dans bergam si mastile bizare,
Ce din laute adiind ades
Par triste sub fantasta deghizare.

Cantand iubirea pe un ton minor
Si tot la fel viata oportuna,
Par sa nu creada-n fericirea lor,
Iar izvorul li se pierde-n clar de luna,

In calmul trist al lunii, dand ragaz
In arbori pasarilor sa viseze
Si sa suspine, zvelte si-n extaz,
Printre statui, havuzurile treze.








PROMENADA

Si cerul pal si arborii subtiri,
Cu toti surad vesmintelor usoare,
Ce flutura pe noi nepasatoare,
Ca aripile-n blande unduiri.

Bazinu-i cret zefirul cand adie,
Iar razele de soare, pe alei,
Cernute lin de catre scunzii tei,
Ne scalda-ntr-o albastra agonie.

Subtilii smacheri, fete elegante,
Toti tineri si uitand de juramant,
Stau la taifasuri pline de avant
Si-amantii tachineaza pe amante,

A caror mana stie, fara veste,
Sa-i zapaceasca uneori c-o palma,
Primind sarut in schimb, cu fata calma,
Pe degetul cel mic! O, cruda este

Aceasta fapta fara de masura:
Ii pedepsesc, in nebunia treaza,
Priviri uscate, care contrasteaza
Cu foarte ingaduitoarea gura.



AMORUL  SFARAMAT

Ieri peste noapte vantul a sfaramat Amorul
Ce-n coltul cel mai dulce ce-l tainuieste parcul
Adesea ne oprise din drum, sagetatorul,
Cu zambetul pe buze, tinzand in aer arcul.

Ieri peste noapte vantul l-a sfaramat. Si-acuma
Puzderia de marmor roteste-n zori - si-i trist
Sa vezi sub arbor soclul ce mai pastreaza numa
Iscalitura stearsa a bietului artist.

Ce trist se-nalta soclul stingher! Luandu-si zborul,
Intristatoare ganduri se duc iar, ca sa vie
In visul meu de jale in care viitorul
Imi prevesteste-o soarta mahnita si pustie...

E trist din cale-afara...Chiar tu, asa-i femeie?
Ramai pierduta parca, desi firea-ti usoara
Se bucura de-un flutur de purpura ce zboara
Prin pulberea de marmor purtata pe alee...


IN SURDINA

Linistiti in adumbrirea
Ce din ramuri se desface
Dragostea sa ne-o patrundem
De-o asa adanca pace.

Ca-tr-un vis frumos si tainic
Dusi sa ne topim cu-ncetul
In melancolia vaga
Ce-o imprastie bradetul.

Tine-ti bratele in cruce,
Ochii-nchisi pe jumatate
Si din inima ti-alunga
Orice dor intr-insa bate.

Sa ne-adoarma ca intr-un leagan
Adierele usoare
Care trec si misca-n tremur
Iarba arselor razoare.

Iara cand dintre stejarii
Negri va cadea-nserarea,
Glas al deznadejdii noastre
Va canta privighetoarea.


COLOCVIU SENTIMENTAL

In parcul vechi si rece si pustiu,
Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.

Li-s ochii ofiliti, au buze moi
Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi.

In parcul vechi si rece si pustiu,
Nalucile isi fac trecutul viu.

- Iti amintesti extazul nostru vechi?
- Ce tot imi torci trecutul in urechi!

Dar astazi, ma mai strigi pe nume tu
Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu.

- Ah, zile dragi cum altele n-om sti,
Cand gurile ni se uneau! - O fi...

- Ce bolti albastre, ce sperante mari!
- Speranta-i azi prin norii funerari.

Si astfel merg starnind ovazu-n drum
Si noaptea ii aude doar, prin fum...