Mari scriitori ai lumii - Anecdote, maxime, cugetari, aforisme (3)

Un tanar, cu ambitii de scriitor, incerca in fel si chip sa-i fie prezentat lui Gabriele D'Anmuzio. Aflat, in sfarsit, in prezenta celebrului scriitor, acesta i-a spus:
- Maestre, am auzit vorbindu-se foarte mult despre dumneavoastra, dar nu v-am vazut niciodata.
- Ei bine, eu te vad, dar nu am auzit niciodata vorbindu-se despre dumneata.

Dante obisnuia sa spuna adesea:
<Opera mea o datorez femeilor. Fara ele n-as fi cunoscut niciodata ,,Infernul''.>

In secolul al XVIII-lea, in Italia, se vorbea de un gentilom din Napoli, care s-a batut in 14 dueluri, deoarece sustinea ca Dante este un poet mai mare decat Ariosto. Inainte de a muri dupa ultimul duel, acesta a marturisit ca nu-l citise nici pe Dante si nici pe Ariosto...

O anecdota a lui Maurice Dekobra:
,,Intr-un compartiment de tren in care cucaia un domn singur, la Brighton se urca un calator, care pune, in plasa de bagaje de deasupra capetelor, un paner. In timpul calatoriei, o picatura cade pe plastronul domnului adormit, care se destepta numaidecat. Betiv din fire, domnul pipaie cu degetul pata de pe plastron si, umezindu-l bine, il duce la gura si gusta. Intreba, apoi, pe domnul care venise cu panerul:
- Whisky?
- Nu, raspunde celalalt, foxterier!''

Dumas-tatal ii tutuia si le spunea pe nume tuturor, in afara de bancherul Porcher, care era foarte mahnit ca marele scriitor nu-l trateaza cu aceeasi familiaritate ca pe ceilalti cunoscuti. Intr-o zi, Porcher isi lua inima in dinti, si-i zise:
- Domnule Dumas, vreau sa-ti cer un serviciu.
- La dispozitia dumneavoastra, raspunse scriitorul.
- As vrea ca cel mai mare scriitor al timpului nostru sa-mi zica ,,draga'' si pe nume.
- Atunci, draga Porcher, fii bun si imprumuta-ma cu 100.000 de franci!

Intr-o zi, un tanar scriitor i se planse lui Dumas-tatal:
- Nu gasesc nici un titlu potrivit pentru lucrarea mea.
- Apar tobe? intreba Dumas.
- Nu, raspunse autorul mirat.
- Nici trompete?
- Nici.
- Atunci intituleaz-o: ,,Fara tobe si trompete.''







Pe cand era copil, Alexandre Dumas-fiul l-a intrebat pe tatal sau cum pot oamenii sa se mentina in pozitie verticala din moment ce pamantul este rotund si se invarteste?
- Datorita legii gravitatiei, i-a raspuns tatal.
Baiatul s-a gandit putin si apoi a continuat:
- Bine, bine, dar cum era inainte de a se fi votat aceasta lege?

Dumas-fiul l-a ajutat odata pe un taran sa-si urneasca caruta, ce era trasa de un magar, impingand din urma.
Cand au ajuns in varful dealului, taranul i-a multumit frumos.
- Va multumesc mult, domnule! Va dati seama ce greu as fi urcat dealul cu un singur magar?

Alexandre-Dumas-fiul, aprinzandu-se in timpul unei discutii cu un senior, proaspat facut viconte, l-a facut pe acesta bou.
Informat de aceasta disputa, Napoleon al III-lea i-a reprosat scriitorului:
- Se poate, domnule Dumas? Mi-ai facut un viconte, bou...
Mare admirator de calambururi, Dumas a raspuns prompt:
- Adevarat este, Sire, ca pe acest bou nu eu l-am facut viconte.

Erasmus nu prea lua in seama prescriptiile impuse de biserica si nici respectarea posturilor stabilite de aceasta.
Intr-o zi, cineva i-a reprosat ca nu tine seama de postul care preceda o sarbatoare religioasa, iar pe deasupra mai face si publica aceasta.
- Ce sa fac, a raspuns Erasmus, sunt un om slab. Si asta pentru ca in timp ce sufletul meu e catolic, stomacul pare sa fie protestant.


Ernest Feydeau primi, odata, la redactia unde lucra, un pachet voluminos cu versuri de la un necunoscut. In scrisoarea ce insotea pachetul citi:
,,Din principiu nu pun virgulele. Va rog pe dumneavoastra sa le puneti acolo unde veti considera ca este necesar.''
Feydeau restitui versurile autorului insotite de urmatoarele randuri:
,,Va rog ca altadata sa-mi trimiteti doar virgulele. Versurile le compun singur.''

Intr-un salon se discuta despre opere de binefacere. Un batran, cunoscut pentru avaritia sa, spuse:
- De cate ori un cersetor imi cere de pomana, eu imi si var mana in buzunar.
- Da, dar uitati s-o mai scoateti, completa malitios Feydeau.