Theophile Gautier - Poezii












Theophile Gautier (1811-1872) a fost un scriitor francez, la inceput reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le Capitaine Fracasse, devine unul din teoreticienii ''artei pentru arta'' si unul din maestrii scolii parnassiene.
In domeniul liricii, publica volumul Emaux et camees, cu poezii cizelate ca forma pana la perfectiune. Unul din admiratorii poeziei sale si ai stilului sau de viata hedonist este Charles Baudelaire, care ii dedica primul sau volum de poezii, Les fleurs du mal.
Este si autorul libretului pentru baletul Gisele cu muzica de Adolphe Adam.
Theophile Gautier se stinge din viata pe 23 octombrie 1872 la Neuilly-sur-Seine, in apropierea Parisului.(wikipedia)


In Sierra

Imi plac la nebunie sublimii munti, semetii!
Nu-si poate-intinde pasul infriguratul rug
Spre culmile pe care dorm argintii nametii...
Si-ar roade fieru-n coltii lor aprigi orice plug.

Nici viile lascive, nici grau si nici secara,
Nimic din om si truda ei nu mai amintesc.
In aerul lor, liber, in roiuri vulturi zboara,
Iar stancile rasuna de-un suier banditesc.

Ei nu dau lumii noastre ravnitele foloase,
Au numai frumusetea! - Putin, o stiu si eu...
Dar ii prefer campiei zacute si manoase,
Ce nu-l mai vede pururi de jos pe Dumnezeu.


Fum

Sub pomi, gheboasa si batrana,
Cocioaba creste muschi pe prag,
Acoperisu-i sta pe-o rana,
Din ziduri roase anii trag.

Obloanele la geam sunt trase,
Dar urca din daramaturi
Un duh, ca-n zilele geroase
Suflarea calda-a unei guri.

Un tirbuson de fum, filetul
Sucindu-si-l spre cer mereu,
Din sufletul casutei, bietul,
Ii duce vesti lui Dumnezeu.


Fantezii de iarna

Ros nas si palida figura,
La un pupitru de namet,
Isi canta Iarna partitura
In ,,Anotimpuri,cuartet''.

Ingana arii demodate
Cu glas fragil, sovaitor,
Si-n timpu-acesta tactul bate
Din inghetatul ei picior.

Ca Haendel, care din peruca
Pierdea faina tremurand,
Din par da drumul, sa se duca,
Ninsorilor, pe rand, pe rand...

La Tuileries, starnind bazine,
Porneste lebada-n alint.
Ca-n feerii, pomi cu crengi fine
Tes filigrane de argint.

Sub carpeni albi stau vaze grele,
Cu flori de gheata si polei.
Curg pasi stelati de pasarele
Pe neaua pura din alei.

Pe soclul unde-n camasuta
Sta Venus langa Phocion,
Asaza iarna, ce nu cruta,
O Zgribulita de Clodion.

Femei sub arbori, ca-n palate,
Trec in hermina si in jder.
Zeitele, de frig manate,
Imbraca haine pentru ger.

Venera Anadiomene
Sta-n suba si in capison;
II bate Florei briza-n gene,
Cautandu-i mainile-n manson.

Se schimba mandrele berjere
De Coysevox, Coustou, incat
Isi dau esarfele lejere
Pe-un sarpe boa gros pe gat.

Pe moda mea pariziana
Mantia nordului a curs,
Ca peste o ateniana
O blana scitica de urs.

Amesteca Palmyra salbe
De giuvaere arse-n ger,
Cu fastul rus al blanii albe
Starnind parfum de vetiver.

Se-aude rasetul Placerii
Gasind, printre-amorasi nebuni
Pe carnea alba a Venerii,
Peri rosii de salbaticiuni.

Sub voal, sperand sa nu te vada
Cei care sunt de tine-atrasi,
De vei iesi pe-asa zapada,
Fereste-ti andaluzii pasi!

Caci neaua-ti ia, mangaietoare,
Tiparul pasilor de vis
Si peste albele covoare
Ramane numele tau scris.

Iar sotul, trist si galben ceara,
La cuibu-ascuns ajunge-usor,
Gasind-o, rosie de-afara,
Pe Psyche-n brate la Amor.





-->

Flori de gand - maxime, aforisme, cugetari (3)








Este foarte periculos sa traiesti. Cine traieste moare. (Stanislaw Jerzy Lec)

Este mai usor sa dezintegrezi un atom decat o prejudecata. (Albert Einstein)

Ei ma urasc ca nu-s ca ei. Eu ii iubesc ca nu-s ca mine... (I. Minulescu)

E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra. (Jules Renard)

Exista doua feluri de a imprastia lumina: sa fii lumanarea sau oglinda care o reflecta. (Edith Whorton)

E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea. (Alexandru Vlahuta)

Exista oameni pe care nici musca nu vrea sa cada. (I. Dutic)

Exist: dar vreau sa gasesc ratiunea de a exista. Vreau sa stiu pentru ce traiesc. (A. Gide)

Faceti ceva si, daca nu merge, incercati altceva. (Franco Delano Roosevelt)

Femeia trebuie iubita in toate felurile, altfel se va gasi un oarecare care sa te completeze la acest capitol si risti sa devii neinteresant. (Vasile Gavrilescu)

Femeile maritandu-se, castiga libertatea pe care o pierd barbatii insurandu-se. (Victor Eftimiu)

Fii bun, dar fereste-te sa nu creada lumea ca poti fi numai bun. (Nicolae Iorga)

Filosofia este singurul mijloc de a depasi conditia de muritor si chiar de a o transforma in nemurire. (Seneca)

Fiti fericiti; prietenii dispar cand sunteti nefericiti. (Euripide)

Geniul n-are moarte, dar nici noroc. (Mihai Eminescu)

Gandul mortii sa-ti slujeasca in orice clipa pentru a intelege pretul vietii. (Nicolae Iorga)

Greselile facute la batranete sunt mult mai grave. Pentru ca nu mai pot fi reparate pe pamant. (Vasile Ghica)

Iubirea este o stofa a naturii, brodata de imaginatie. (Voltaire)

Important nu este sangele albastru, originea sociala sau cate clase ai. Important este ce faci in viata. (Miillard Fuller)

Insulta e declaratia infrangerii. (Nicolae Iorga)

Intreaga lume se afla la trei pahare in spatele meu. (Hamphrey Bogart)

In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai. (Abraham Lincoln)

Intelepciunea nu se imprumuta cu carul, ci se castiga cu bobul. (Nicolae Iorga)

Lenesul are totdeauna chef sa faca ceva, dar incepand de maine. (Vauvenargues)

Ma uit la toate lucrurile de doua ori, o data ca sa fiu vesel si o data ca sa fiu trist. (Ion Minulescu)

Mai bine mori in picioare, decat sa traiesti in genunchi. (Che Guevara)

Moartea este unul din lucrurile care pot fi facute usor stand intins pe spate. Diferenta dintre sex si moarte este ca in moarte faci totul singur si nu rade nimeni de tine. (Woody Allen)

Nu ridicati femeile pana la cer ca va inseala si cu ingerii. (Tudor Musatescu)


-->





G. Rotica - Poezii








G. Rotica, pseudonim al lui Gavril Rotariu, s-a nascut la 1 mai 1881, in Udesti, judetul Suceava. Este un poet si gazetar.Urmeaza liceul la Suceava si Scoala Normala la Cernauti, absolvind in 1902.Activeaza ca invatator la Campulung Moldovenesc.Contribuie la realizarea catorva obiective importante: infiintarea unei scoli romanesti, a unei biblioteci publice, a unei tipografii si librarii.In 1914, la izbucnirea razboiului, este silit sa se refugieze la Bucuresti, apoi la Iasi.In 1919 va fi numit profesor la Scoala Normala din Cernauti, dar este acaparat tot mai mult de politica, fiind, dupa 1920, deputat si senator liberal. A avut un timp si functia de inspector general al artelor pentru Bucovina.
A fost un gazetar de marca, fiind cunoscut in special datorita campaniilor sale pentru intrarea Romaniei in razboi (in 1915-1916), iar dupa Unire pentru reintegrarea Bucovinei in sistemul administrativ si cultural romanesc, ceea ce a determinat si alegerea sa ca presedinte al Sindicatului Ziaristilor din Bucovina.
Volumul Poezii (1909) este in buna masura, in nota vremii, indatorat samanatorismului. Afirmandu-si originea taraneasca, el incearca sa schiteze frumusetea aspra a copilariei, farmecul satului si al naturii sau relateaza cu incantare nostalgica mici intamplari.
Cu idei elementare despre poezie, Rotica exprima direct ce crede si ce simte, preocupat doar sa-si faca discursul cat de cat convingator. Cu un vers modest, Rotica are locul lui: este cel mai de seama poet bucovinean de pana la 1918.(sursa: crispedia.ro)


Din volumul Poezii ( 1909):






In linistea noptii

Am stins de mult lumina, dar ne 'ndurat e domnul
Pleoapelor trudite si-al visurilor: somnul.
In noaptea ce odaia pustie mi-o inunda
Privirea-mi obosita zadarnic se scufunda,
O clipa sa se prinda de-aripa vre-unui vis:
Uitate rani, in suflet, din nou mi s'au deschis.

Ma scol si spre gradina cu flori deschid fereastra:
I-atata pace-afara si vraja 'n noaptea asta!
Si'n pacea revarsata din inima gradinii
Aud cum canta 'n noapte pe straturi albe crinii.

Aud a verii calda suflare creatoare,
Miscand eterne doruri in fraged trup de floare
Si dornic de vieata, un colt de viata noua,
Aud cum se adapa din picurul de roua;
Ascuns pe-un piept de floare, in tainica visare,
Aud cum soarbe-un flutur a florii respirare.
Iar intr 'un cuib ce-ascunde sub streasin' o iubire -
O noapte fericita, - c'o dulce ciripire
Ma ceart'o randunica, trezita de suspine:
,,De ce ti-ai scos afara durerile, - straine?''


Si azi ca totdeauna

Si azi ca totdeauna ai fost cea vinovata
Iar eu ne 'nduplecatul osanditor nebun
Care-am venit cu toata durerea-mi adunata,
Pecetea osandirii pe chipul tau sa-ti pun.

Si azi ca totdeauna in chipul tau tacut
Eu stiu ca judecat-am o vinovata mare;
Si azi ca totdeauna nu stiu cum s'a facut
Ca m'am trezit la urma tot eu cerand iertare.


La bal mascat

In lenes dans erotic cu ritmul vinovat,
In pas molatec, printre parfumuri risipite,
Purtand in ochi reflexul simtirii contopite,
Se legana in sala pacat langa pacat.

Ispite 'mperecheate cu lacome dorinti,
Ritmandu-si voluptatea in calde respiratii,
Se 'mbratisau unindu-si nebunele sensatii.
- Noi singuri la o parte de toti, vorbiam cuminti,

- Ma doare amintirea, dar nu te 'nvinuesc
Ca dela brat atuncia mi te-ai desprins usoara,
Ca alba ta fiinta simtii cum se coboara
Din visele-mi inalte in lutu-i omenesc.

Ritmata viata insasi curgea pe langa noi...
Iar tu ai fost o clipa acolo langa mine,
O unda ratacita din undele vecine
Si iar te-ai dus grabita la matca inapoi!


Usa

Avem si noi un dusman ce clipele ne strica
Cand simt mai strans lipita de piept faptura-ti mica
Iar ne 'nduratul dusman nu-i om strain sau ruda:
E usa care 'ntr'una ne strica vraja 'n ciuda.

La fiecare sgomot ce-auzi cu 'nfiorare
Din brate mi te smulge a ei amenintare.
Sa-ti potrivesti in graba in parul de carbune
Suvita tradatoare de clipele nebune.

Ne supara intr'una si totus de departe
Din dorurile mele si usa face parte;
Si simt atunci ca vraja iubirii fara ea
Stirbita mi-ar parea.


Catren

Stai cu mine la ferestra si un cuib de randunica
Tu-mi arati si cu iubire mana-mi prinzi in mana-ti mica,
Pe cand ochii mei departe urmaresc pierduti plutirea
Unui vultur ce se 'nalta despicand nemarginirea...



Prinzand la pieptul tau o floare

Santem atat deaproape; in haina ta o floare
O prind la pieptul tanar gatit de sarbatoare.
Si pieptul alb si fraged ca floarea unui crin
Il simt cum se ridica si iaras cade lin;
Il simt atat deaproape si calda-i respirare
Aprinde 'n mine gandul: oare-as gasi iertare
De mi s'ar face bratul acuma vinovat?

Si cum ascult ispita, cu sufletul legat
De pieptul alb si fraged, de-a ta fiinta 'ntreaga,
Deodata simt cum trece prin taina ce ne leaga,
Simt printre noi cum trece un inger nevazut...
Si mana mi-a desprins-o dusmanul ce-a trecut.



Romanta

- Vezi barcile acele, casute plutitoare,
Casute leganate de valul moale, lin?
Cat farmec e pe ele in asfintit de soare! -
Ramai la noi, la mare, ramai, drumet strain.

- Vezi nava ce se duce cu 'naltele catarte,
Un drum de spuma alba lasand in urma ei?
Tot sufletul incolo, un freamat de departe
Mi-l chiama 'n clipa asta; ma chiama muntii mei.

- Asculta fermecata cantare departata:
La casa lor pescarii din largul marii vin;
Cu cantecul si barca petrec vieata toata. - 
Ramai la noi, la mare, ramai, drumet strain.

- In tara mea cu maguri si culmi inalte, sure
Cu doine si cu doruri, cu turme si cu stani,
Un cantec cum nu-i altul pe lume nicaiure
E cantecul de sara al codrilor batrani.

- Vom rataci cu barca si de pe mii de unde
Voiu strange-al marii farmec, plutind pe valul lin,
Si numai pentru tine in ochi il voiu ascunde. -
Ramai la noi, la mare, ramai, drumet strain.

- Ne-asteapta'n munti o vale cu murmur de isvoare
Din care beau toti cerbii din muntii mei frumosi;
Da-mi mana ta, straino - si cerbi si caprioare
Vei imblanzi acolo cu ochii-ti luminosi.

- Eu am crescut pe ape si marea-i fermecata
Si marea nu ma lasa in tara ta sa vin,
Si nu-ti voiu fi mireasa acolo nici odata.-
Ramai la noi, la mare, ramai, drumet strain.

- Si eu sant dela munte si inapoi acasa
Cu mii de glasuri codrii ma chiama 'n tara mea
Si inima mea plange si mi te vrea mireasa
Si inima ramane!...Raman si eu cu ea.




-->



Flori de gand - maxime, aforisme, cugetari (2)








Dragostea e ca focul: daca n-o intretii, se stinge. (M. I. Lermontov)

Dragostea este o iluzie necesara pentru a fi noi insine. (J. London)

Daca iubesti pe cineva, atunci il iubesti asa cum e si nu cum ai dori tu sa fie. (Lev Tolstoi)

Daca am cunoaste toate tainele universului, am cadea indata intr-un plictis enorm. (Anatole France)

Democratia a fost inventata ca un mijloc de a impaca libertatea cu carmuirea. (Bertrand Russell)

Doreste-ti tot ce vrei, dar atat incat sa nu-l uiti pe Dumnezeu. (Biblia)

Darul e placut, oricat ar fi de mic. (Homer)

Dragostea e poezia simturilor. (Honore de Balzac)

Daca n-am avea atatea defecte, nu ne-ar face atata placere sa le observam pe ale celorlalti. (La Rochefoucauld)

Diavolul foloseste si Scriptura cand vrea sa-si atinga scopul. (Wiliam Shakespeare)

Doar doua lucruri sunt infinite: Universul si prostia omeneasca. Si nu sunt sigur in legatura cu primul. (Albert Einstein)

Daca dragoste nu e, nimic nu e. (Marin Preda)

De cele mai multe ori ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoastem. (Anatole France)

Daca faci oamenii sa creada ca gandesc, te vor iubi; dar daca chiar ii faci sa gandeasca, te vor ura. (Don Marquis)

...daca luna ar iubi noaptea asa de mult cum te iubesc eu pe tine, soarele nu ar mai rasari niciodata...(Albert Einstein)

Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere. (Robert Brasillach)

Daca vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rada, povesteste-i planurile tale.(Woody Allen)

Drumul cel mai sigur si mai bun este acela de a te bizui numai pe propriile-ti forte si sa tinzi la propria-ti perfectiune. (Michelangelo Buonarroti)

Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta. (Woody Allen)

Dragostea inceteaza in momentul in care iti lipsesc lacrimile pentru persoana iubita. (Vasile Gavrilescu)

Dupa ce stii totul, vine indoiala. (Camil Petrescu)

Daca te lasi de fumat, de baut si de femei nu traiesti mai mult...doar ca ti se pare ca timpul trece prea incet.(Clement Freud)

Destinul:...libera noastra vointa. (O. Spengler)

Unde e viata e si speranta. (H. Ibsen)

Desi de moarte strasnic ne ferim,/ totusi un sfert din viata noi dormim.(G. G. Byron)

Daca nu vrei sa fii dat uitarii dupa ce ai murit, sau scrie lucruri care merita sa fie citite, sau fa lucruri care merita sa fie scrise. (B. Franklin)

Este mai dificil sa distrugi o parere gresita decat un atom. (Albert Einstein)

Educatia unui popor se judeca dupa tinuta de pe strada. Vazand grosolania pe strada esti sigur ca o vei gasi si in casa. (Eugenio D'Ors)

Este rusinos sa mai fii in viata cand cei mai insemnati oameni si-au pierdut-o. (Jean Paul)

E mai bine sa domnesti in iad, decat sa fii servitor in rai.(John Milton)

E mediocru ucenicul ce nu-si depaseste maestrul. (Leonardo da Vinci)

-->