Jiddu Krishnamurti

Jiddu Krishnamurti (1895-1986) a fost un filozof, orator si scriitor pe subiecte psihologice, sociologice si spirituale. S-a nascut intr-un oras mic din Madanapalle, India.
Krishnamurti a fost un maestru spiritual care a afirmat ca oamenii nu au nevoie de dogme, de ritualuri si de maestri spirituali pentru a ajunge la iluminare. El vedea radacina tuturor relelor in clasificarile elaborate de intelect.
J. Krishnamurti a murit pe 17 februarie 1986 la varsta de 90 de ani, petrecandu-si mare parte a vietii in India, Anglia si Statele Unite ale Americii. (Sursa Wikipedia)


Texte pline de intelepciune
,,Adevarul este cel care elibereaza si nu efortul personal de a fi liber''

       



Citate din ,,Eliberarea de cunoscut'':

• In aceasta lume pustie si sfasiata nu exista iubire, fiindca placerea si dorinta joaca rolurile cele mai importante.
• Va inspaimanta faptul ca daca nu ati urma pe cineva, atunci v-ati simti singuri? Atunci fiti singuri! Deoarece aceasta e singura modalitate prin intermediul careia sa aflati cine si ce sunteti: stupizi, vinovati si pustii in suflet. Dar in explorarea pe care o veti face, sa nu va izolati de restul lumii, iar aceasta cercetare nu trebuie sa va transforme in niste nevrotici. Acceptati faptul ca nu exista nici o deosebire intre individual si colectiv, asa ca ati participat la crearea lumii cu tot ceea ce va reprezinta, prin urmare lumea oglindeste ceea ce sunteti.
• Pasiunea se naste cu sfarsitul ''eului''; numai un spirit eliberat de prejudecati, opinii, judecati personale si conditionari poate cunoaste adevarata pasiune cu energia si intensitatea ei pentru ca e in stare sa vada realitatea.
• Fiindca nu am putut gasi solutia iubirii intre oameni, ne-am refugiat in abstractiuni. Iubirea poate fi ultima solutie la toate dificultatile omului, la problemele si necazurile lui.
• Aceasta situatie de a apartine cuiva, de a fi psihologic hranit de cineva, de a depinde de cineva, presupune intotdeauna neliniste, frica, gelozie, vinovatie; o minte coplesita de suferinta nu va sti niciodata ce este iubirea. O stare de suferinta sentimentala sau emotionala, placerea si dorinta n-au nimic de-a face cu iubirea,
• Nu exista frumusete decat atunci cand mintea si inima stiu ce este iubirea.
• A crea o separatie intre ''ceea ce este'' si ''ceea ce ar trebui sa fie'' constituie mijlocul cel mai amagitor de a trata viata.
• A intalni iubirea fara a o cauta este singura cale de a o gasi: a ajunge la ea pe neasteptate si nu ca rezultat al unor sfortari sau al unor experiente.
• Iubirea este asemenea unei flori care isi daruieste parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepasatori pe langa ea. Floarea se afla acolo pentru toti, dar mai ales pentru cei care isi dau osteneala sa-i soarba parfumul si sa o priveasca cu incantare. Putin importa pentru floare faptul ca suntem in gradina alaturi de ea, sau ca ne aflam departe; ea continua sa imprastie in jur suavul sau parfum pentru toata lumea.
• Daca ne oprim launtric, psihologic, mintea noastra devine foarte linistita si foarte clara. Atunci putem examina cu adevarat procesul timpului.
• Ne dam seama, cand avem curajul sa privim lucrurile in fata, ca suntem niste fiinte ingrozitor de singure si izolate. In urma acestei constatari lucide, mai mult sau mai putin constiente, incercam sa fugim, sa scapam fiindca nu stim ce anume s-ar putea ascunde dincolo sau in spatele acestei singuratati. Inspaimantati, cautam sa ne refugiem in diverse activitati, distractii religioase sau de alta natura.
• Maestrii au un efect distrugator asupra discipolilor, iar acestia il distrug pe Maestru. Trebuie sa fiti propriul vostru Maestru si sa puneti sub semnul intrebarii tot ceea ce ati acceptat orbeste.
• Ca sa traim complet, total, ca si cum fiecare zi ar fi o noua frumusete, trebuie sa murim pentru ziua de ieri, altmiteri traim mecanic, iar o minte mecanica nu poate cunoaste niciodata ce este iubirea, nu poate cunoaste niciodata ce este libertatea.
• A nazui la siguranta in raporturile noastre inseamna, in mod inevitabil, a trai in suferinta si frica. Aceasta cautare a sigurantei cheama nesiguranta.
• In general, noi suntem sclavii persoanei de care depind placerile noastre.
• Noi dorim sa cunoastem adevarul despre reincarnare, dorim o dovada a supravietuirii, ascultam vorbele clarvazatorilor, concluziile studiilor metapsihice, insa nu ne intrebam niciodata, niciodata, cum sa traim cu adevarat - cum sa traim cu incantare, cu frumusete, fiecare zi.
• Ni s-a spus ca toate drumurile conduc la adevar, doar ca fiecare isi are cararea lui (ca hindusi, musulmani, crestini, etc.) si cu totii de vor intalni la aceeasi poarta, dar este complet absurd. Adevarul n-are carare si tocmai aceasta e frumusetea sa: el este viu. Doar ceva Mort are o carare si atunci cum poate ceva mort sa conduca la Adevar?

(Sursa: Citatepedia)

-->

Alexandru Vlahuta - Amurg si zori: ,,Invataturi''

Invataturi

Ce inseamna o directie gresita in educatia unui popor, se poate vedea din prabusirea de azi a Germaniei. Timp de aproape o jumatate de veac, toate puterile acestei mari imparatii au fost cultivate, canalizate si mobilizate in vederea unui strasnic razboiu, care, in conceptia teutona, si asa cum a fost pregatit, trebuia neaparat sa aduca cucerirea lumii intregi. Toata tara era o cazarma si-n fiecare neamt, de la savantul inchis in laboratorul lui, pana la maturatorul de strada, era un soldat desavarsit. ,,Deutschland uber alles'' era cantecul ei de fiecare zi. In zgomotul uzinelor, in pulsatia ritmica a motoarelor, pe pamant, pe mari si-n vazduh, din tot ce era lucru si suflet german, singur strigatul acesta se deslusia ,,Deutschland uber alles''. Jocurile copiilor erau mici manevre militare, adesea sub conducerea unui instructor; jucariile lor nu erau decat soldati in ordine de bataie, tunuri, pusti - cazarmi si arsenale.

S-au pregatit in tacere, cu rabdare, cu pricepere si cu metoda, au inceput razboiul cand au vrut ei si l-au dus, patru ani si mai bine, cu toate mijloacele permise si nepermise. Si care a fost rezultatul? In locul maririi visate - cea mai jalnica prabusire; in loc de bogatie si prosperitate - foamete, saracie si ruina; in loc de glorie - umilinta si rusine. Si cand te gandesti ce de viteji au pierit, cata energie s-a risipit!

Unde-ar fi azi Germania daca toate aceste puteri, in loc sa fie indreptate spre ura si distrugere, ar fi fost puse in slujba dreptatii s-a fericirii omenesti! - Ea si-a dat sangele, aurul, munca si sperantele a trei generatii, pentru a se vedea la capatul atator sacrificii, zdrobita si aruncata in fund de prapastie, de unde cine stie cand se va mai ridica! De pe urma carui cataclism mondial i s-ar fi putut intampla celei mai puternice tari din lume un asemenea dezastru?...Carmuitorii ei s-au purtat ca un nebun furios, care sfarma tot ce-i iese-n cale, fara sa-i treaca prin gand ca va veni o zi cand i se va prezenta nota. Acum nebunul e prins si legat. Bratele lui criminale se sbat neputincioase in camasa de forta. Iar nota o platesti tu sarman popor ingenunchiat, care n-ai alta vina decat c-ai crezut pe nebun intelept si te-ai inchinat lui.

Invatatura sa fie aceasta, nu numai pentru cei cari vor avea misiunea de-a conduce destinele unui neam, dar si pentru popoarele cari-si pun toata increderea in alesii lor. Ele isi vor deschide ochii de azi inainte si vor cauta sa-si dea bine seama daca in adevar calea pe care sunt indreptate este a lor.

Ca, pana se va aseza iarasi lumea intru ale ei, multa vreme se va vedea ridicandu-se, din umbra fiecarui colt, cate-un pastor nou, care va spune popoarelor desperate:

,,Eu sunt mantuitorul vostru. Veniti dupa mine toti cei insetati de dreptate!''...

(Dacia,11 (24) aprilie 1919)

-->

Alexandru Vlahuta - Amurg si zori (fragmente)

Un suflet nou

''S-a spus de atatea ori ca ne aflam la o cotitura in calea destinelor noastre, incat parca-ti vine greu sa mai intrebuintezi vorba asta acum, cand intradevar am ajuns ,,la un mare hop'', cum ziceau batranii.

Cat eram de pregatiti pentru strasnicul examen , la care am fost chemati sa ne infatisam, alaturi de cele mai nobile popoare ale lumii, si ce inteles real s-a putut desprinde din raspunsul pe care l-am dat la intrebarea asa de grea, neasteptat de grea, pe care ne-a pus-o vremea - acestea, si atatea altele in legatura cu ele, sunt lucruri pe care avem sa le discutam in ragaz si cu toata linistea ceruta, cand ne-om vedea asezati in hotarele si-n rosturile noastre lamurite. Ceea ce insa trebuie chiar acum sa eliminam din viata noastra cetateneasca, ceea ce nu se mai poate ingadui, decat numai dac-am pierdut cu desavarsire orice speranta de indreptare, este moliciunea morala, apatia asta orientala, care ne-a dus la margine de prapastie, si impotriva careia niciodata n-am stiut sa reactionam cu toata hotarata putere a unui neam care vrea sa traiasca. S-au petrecut sub ochii nostri calcari de lege, abuzuri si ticalosii de acelea, care-n orice alta tara ar fi starnit indignarea publica. La noi, de cate ori s-a ridicat un glas cinstit sa strige impotriva nedreptatilor de tot felul, a risipei ce zilnic se facea cu banul Statului si a blestematelor cardasii politice, pentru care tara era mosie cu arenda, n-am stiut cum sa sunam mai tare din tobele si timbalele cumetriilor noastre, ca nimic sa nu mai auzim din ceea ce ar fi putut sa tulbure dulcea nepasare in care ne-am obisnuit sa traim. ,,Ca doar n-am sa indrept eu lumea cu umarul''...De cate ori n-am auzit vorba asta, pe care ieftina filozofie a lenei a pus-o la indemana celor care nu vor sa faca nimic, celor care nu se simt datori cu nimic tarii lor!

Fiinta noastra individuala e inca departe de a fi contopita in marea fiinta a Neamului. Nici zguduirile din 1907, nici avantul din 1913, nici grelele incercari din urma, de care inca sangeram, n-au putut face sa mai taca-n noi indracitul acela de ,,eu'', care se crede centrul universului si care in toate se vede numai pe el. Ah, setea asta de trai bun, lacomia asta de banul nemuncit si de gloria nemeritata, cate energii pretioase n-a abatut din calea cea buna si adevarata in care le chemau nevoile tarii.

Drept e ca nici scoala, nici cresterea de acasa n-au cautat sa pregateasca-n noi oastea de munca, de lupta si de jertfa, fara de care nu se pot realiza izbanzile mari. Ba se poate zice ca, de cele mai multe ori, n-au facut decat sa strice materialul omenesc ce li s-a incredintat. Pretutindeni unde e o constiinta nationala, invatatura si educatia sunt organizate in vederea unui tel hotarat: ele trebuie sa dea elementele de care neamul are nevoie pentru afirmarea si dezvoltarea insusirilor lui caracteristici, indreptate toate spre unul si acelasi ideal. Fiecare om e un produs al solului, o forta necesara si activa crescuta din pamantul si din nevoile tarii, pe care e chemat s-o serveasca.

La noi ce tinta au urmarit, ce norma de orientare au avut scoala si educatia, - aceasta lasata adesea in grija guvernantelor straine? Uitati-va la ce-am produs - si veti avea raspunsul.Vinovata noastra nepasare de ce va veni dupa noi, in mod firesc izvorata din politica de hatar si de chiverniseala pe care am invartit-o atata amar de vreme, nu putea sa dea alte roade decat acelea pe care le culegem astazi. Sa speram ca e cea din urma recolta a vechiului nostru suflet. O, asa de vechiu!...

Si ce popor ales, ce nobil si vrednic popor a pus Dumnezeu pe bucatica asta de pamant! Faceti-l sa simta ca este o dreptate si pentru el - nedreptatitul atator veacuri: dati-i o administratie cinstita, un invatator harnic, priceput si cu tragere de inima pentru chemarea lui, un preot milostiv si cucernic, un doctor care sa-si caute bolnavii cu adanca iubire de frate - si un adevarat paradis va fi tara aceasta.

S-au risipit averi, s-au pustiit sate si orase, scoli si biserici s-au naruit sub viforul vrajmasului pradalnic... Ridice-se un suflet nou de sub daramaturile acestea - si toate se vor drege si mult mai frumoase de cum au fost vor fi.

Pentru aceasta insa alta faina trebuie sa se macine la moara politicei noastre. Si alta se va macina.''

(Dacia, 15 februarie 1919)

-->