Osho - Cartea despre femei (Fragmente)

''In cadrul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat de catre doua femei din sala sa ofere raspunsuri pentru doua dintre problemele cu care acestea se confruntau, in legatura cu corpurile lor:

''Eu nu ma plac pe mine insami, in special corpul meu.'' si ''Sunt ingrozitor de urata si am suferit foarte mult din aceasta cauza. Ce ar trebui sa fac?''

1. ''Eu nu ma plac pe mine insami, in special corpul meu.'' 

Osho: ''Voi aveti idei preconcepute in legatura cu felul in care ar trebui sa arate corpul vostru, si orice idee preconceputa nu poate conduce decat la suferinta. Corpul este cel care trebuie sa fie. Daca aveti deja o idee despre cum ar trebui sa arate el, veti suferi; de aceea, renuntati la asemenea idei.

Acesta este corpul pe care il aveti, corpul pe care vi l-a dat Dumnezeu. Folositi-l, bucurati-va de el. Daca veti incepe sa-l iubiti, veti descoperi cu uimire ca el incepe sa se schimbe, pentru ca atunci cand cineva isi iubeste corpul, el incepe sa aiba grija de el. El nu-l mai indoapa cu alimente care nu-i sunt necesare, pentru ca ii pasa de el. Nici nu-l infometeaza, caci tine la el. El asculta de cerintele trupului, de impulsurile sale, de dorintele sale, de momentul in care apar aceste dorinte.

Cand iti pasa, cand iubesti, te pui practic in rezonanta cu trupul tau, iar acesta se armonizeaza automat.

Daca nu-ti iubesti corpul, acest lucru va crea o problema, caci atunci devii indiferent fata de corpul tau, devii neglijent cu el. Cui ii pasa de dusmanul sau? Nu il vei mai privi in fata; vei ajunge sa-l eviti. Nu-i vei mai asculta mesajele, si atunci vei ajunge sa-l urasti si mai mult.

Si in realitate, tu esti cel care a creat intreaga problema. Corpul nu creeaza niciodata nici un fel de probleme; mintea este cea care creeaza probleme.

Ideea ca nu va place propriul corp este o idee mentala. Nici un animal nu sufera din cauza vreunei idei ca nu-i place propriul corp... nici macar hipopotamul! Nimeni nu sufera - ele sunt perfect multumite, caci mintea lor nu le creeaza asemenea probleme artificiale. Altminteri, hipopotamul ar ajunge sa gandeasca:

''De ce oi fi aratand eu astfel?'' Dar lui nu-i pasa.

Renuntati la idealul abstract. Iubiti-va corpul asa cum este, considerati-l un cadou de la Dumnezeu.

Bucurati-va de el si ingrijiti-l asa cum merita. Faceti exercitii fizice, mancati atat cat trebuie, dormiti atat cat trebuie. Luati toate precautiile necesare, caci aceste este instrumentul dumneavoastra, la fel ca si masina pe care o curatati, la ale carei semnale sunteti atenti tot timpul, ca sa vedeti daca nu este ceva in neregula.

Aveti grija de corp, chiar daca este afectat de o singura zgarietura. Aveti grija de corpul dumneavoastra, si el va deveni frumos; chiar este! Este un mecanism atat de superb, atat de complex, care lucreaza totusi cu atata eficienta timp de 70 de ani sau mai bine. Indiferent daca dumneavoastra dormiti sau sunteti treaza, daca sunteti constienta sau nu de el, el continua sa functioneze in tacere.

Chiar daca nu aveti grija de el, el tot functioneaza, avand grija de dumneavoastra. Orice om ar trebui sa fie recunoscator corpului sau.

Schimbati-va atitudinea si veti constata ca in sase luni corpul dumneavoastra isi va schimba forma. Este aproape la fel ca atunci cand un barbat se indragosteste de o femeie; ea devine imediat mai frumoasa.
Pana acum poate nu s-a ingrijit de corpul ei, dar din clipa in care un barbat se indragosteste de ea, ea incepe sa aiba grija de el. Isi petrece ore intregi in fata oglinzii... caci cineva o iubeste!

Acelasi lucru se va petrece si cu dumneavoastra: iubiti-va corpul si veti vedea ca el incepe sa se schimbe. Se simte iubit, ingrijit, util. Corpul este un instrument foarte delicat, iar oamenii se folosesc de el in mod violent, fara menajamente. Schimbati-va atitudinea si veti vedea ce se intampla!''

2. Sunt ingrozitor de urata si am suferit foarte mult din aceasta cauza. Ce ar trebui sa fac?

OSHO: ''Uratenia nu are nimic de-a face cu trupul dumneavoastra. De altfel, nici frumusetea nu are prea mult de-a face cu corpul fizic. Frumusetea si uratenia corpului fizic sunt aspecte superficiale; adevarul vine din interior. Daca va veti transforma, devenind frumoasa in interior, veti incepe sa straluciti. S-a intamplat de multe ori: atunci cand devine meditativa, chiar si cea mai urata persoana pare mai frumoasa.

Am vazut de multe ori acest lucru intamplandu-se, an dupa an. Atunci cand vin aici, oamenii au fete complet diferite. Cand incep sa mediteze, sa cante, sa danseze, fetele lor se relaxeaza. Tensiunile lor dispar. Incetul cu incetul, durerea lor, care facea parte integranta din expresia fetei lor, dispare. Ei devin la fel de relaxati ca si copiii. Fetele lor incep sa straluceasca de o bucurie interioara noua; ele devin luminoase.

Frumusetea si uratenia fizica nu sunt foarte importante.

Adevarul nu poate proveni decat din interior.

Eu va pot invata cum sa deveniti frumoasa in interior, si aceasta este frumusetea reala. De indata ce aceasta va iesi la lumina, aspectul corpului nu va mai conta prea mult. Ochii dumneavoastra vor incepe sa straluceasca de bucurie; fata dumneavoastra va avea intiparita pe ea o luminozitate aparte.

Forma fizica va tinde sa devina imateriala. Atunci cand gratia incepe sa curga in interiorul fiintei, forma sa exterioara isi pierde semnificatia. De aceea, nu fiti ingrijorata.

Meditati, iubiti, dansati, cantati, faceti din viata o sarbatoare, si uratenia dumneavoastra va disparea.

Inaltati-va fiinta pe un plan superior, si ceea ce este inferior in ea va fi uitat, caci nu este decat ceva relativ.

Daca puteti aduce in fiinta dumneavoastra o vibratie superioara, este ca si cum ati aduce intr-o camera in care arde o lumanare o lumina mai puternica: lumina lumanarii va trece pur si simplu neobservata. Aduceti la suprafata frumusetea din interior. Acest lucru nu este nici macar prea dificil.

In ceea ce priveste aspectul fizic, eu nu pot face prea multe pentru dumneavoastra; eu nu sunt chirurg plastician. Poate ca puteti gasi vreun chirurg plastician care sa va ajute, dar nu veti realiza mare lucru. Poate ca veti avea un nas mai scurt, cu o forma mai frumoasa, dar acest lucru nu va va face mult mai fericita.

Daca ramaneti neschimbata in interior, frumusetea dumneavoastra exterioara nu va face altceva decat sa scoata si mai tare in relief uratenia dumneavoastra interioara, prin contrast.

Treziti-va frumusetea interioara!''


OSHO -- CARTEA DESPRE FEMEI

Osho - Creativitatea. Descatusarea fortelor interioare - Fragmente (2)

A fi visator

''Una dintre afirmatiile lui Friedrich Nietzsche suna asa: ,,Asupra omenirii se va abate cea mai mare calamitate in ziua in care toti visatorii vor disparea''.

Intreaga evolutie a omului s-a datorat faptului ca omul a visat la ea. Ce a fost ieri un vis astazi este realitate, iar ce este azi un vis maine va deveni realitate. Toti poetii sunt visatori, toti muzicienii sunt visatori, toti misticii sunt visatori. De fapt, creativitatea este un produs secundar al visarii.''



''Nebunul viseaza, dar visul lui o sa fie distructiv pentru sine. Creatorul viseaza si el, dar visul lui o sa imbogateasca lumea.
Ma gandesc la Michelangelo. Intr-o zi trecea prin piata unde se vindea marmura de toate felurile, si a vazut un bloc de marmura frumoasa, asa ca a intrebat cat costa. Proprietarul a spus: ,,Daca vrei piatra asta , poti s-o iei gratis, caci sta pe aici si ocupa locul. In doisprezece ani nimani n-a intrebat de ea. Nici eu nu vad sa existe vreun potential in piatra asta''.
Michelangelo a luat-o, a lucrat la ea timp de aproape un an, si a realizat poate cea mai frumoasa statuie care a existat vreodata. Acum cativa ani, un nebun a incercat s-o distruga. Statuia era la Vatican si il reprezinta pe Iisus dupa ce fusese coborat de pe cruce si zacea in poala mamei sale Maria.
Eu am vazut numai o fotografie a statuii, dar e atat de vie, de parca Iisus urmeaza sa se trezeasca in orice clipa. Michelangelo a folosit marmura cu atata arta incat simti in acelasi timp si taria si fragilitatea lui Iisus. Iar in ochii mamei lui Iisus sunt lacrimi.
Cu doar cativa ani in urma, un nebun a dat cu ciocanul in statuia facuta de Michelangelo, si cand a fost intrebat de ce a facut asta , a raspuns: ,,Si eu vreau sa fiu renumit. Michelangelo a lucrat la ea un an, si apoi a devenit renumit. Eu n-a trebuit sa lucrez decat cinci minute ca s-o distrug. Si numele meu a facut inconjurul lumii, ca titlu in toate ziarele''.
Ambii oameni au lucrat la aceeasi bucata de marmura. Unul a fost creator, celalalt nebun. Dupa un an, cand a terminat lucrarea, Michelangelo l-a rugat pe vanzatorul de marmura sa vina la el acasa, pentru ca voia sa-i arate ceva. Vanzatorului nu i-a venit sa-si creada ochilor. ,,De unde ai luat marmura asta frumoasa?'' a intrebat el. Michelangelo a spus: ,,N-o recunosti? E aceeasi piatra urata care statea de doisprezece ani in fata pravaliei tale''. ,,Dar cum ti-ai dat seama ca acea piatra urata putea fi transformata intr-o statuie atat de frumoasa?'' a mai intrebat vanzatorul. Michelangelo a raspuns: ,,Nu m-am gandit la asta. Visam sa fac statuia asta, , si cand am trecut pe langa piatra l-am vazut dintr-odata pe Iisus, care mi-a spus: <<Sunt inchis in piatra. Elibereaza-ma; ajuta-ma sa ies din piatra asta>>. Am vazut in piatra exact aceeasi statuie. Asa ca am facut doar un lucru minor: am inlaturat partile de prisos, si i-am eliberat pe Iisus si Maria''.

''Creativitatea este un produs secundar al visarii.''







''Noi toti suntem expresii diferite ale unei singure realitati, cantece diferite ale unui singur cantaret, dansuri diferite ale unui singur dansator, tablouri diferite - dar pictorul este unul singur.''

''Prima inconstienta a noastra este faptul ca noi credem ca suntem separati. Dar, accentuez, nici un om nu e o insula, toti facem parte dintr-un continent vast. Exista varietate, dar asta nu ne separa. Varietatea face viata mai bogata - o parte din noi e in Himalaya, o parte din noi e in stele, o parte din noi e in trandafiri. O parte din noi e in aripile pasarilor, o parte din noi e in verdele copacilor. Suntem raspanditi peste tot. Experimentarea acestui lucru ca realitate iti va transforma intreaga atitudine fata de viata, iti va transforma fiecare actiune, iti va transforma insasi fiinta.
Vei deveni plin de iubire; vei deveni plin de reverenta fata de viata. Dupa parerea mea, vei deveni pentru prima data cu adevarat religios - nu crestin, nu mahomedan, nu hindus, ci cu adevarat, pur religios.
Cuvantul religios e frumos. El provine dintr-o radacina care inseamna a aduce laolalta pe cei care s-au dezbinat in ignoranta lor; a-i aduce laolalta, a-i trezi astfel incat sa vada ca nu sunt separati.
Atunci nu vei putea sa faci rau nici macar unui copac. Atunci compasiunea si iubirea ta vor fi spontane - nu cultivate, nu impuse prin disciplina. Daca iubirea e disciplina, e falsa. Daca nonviolenta e cultivata, e falsa. Daca compasiunea este invatata, e falsa. Dar daca ele vin spontan, fara nici un efort din partea ta, atunci au o realitate profunda, minunata.''

Osho - Creativitatea. Descatusarea fortelor interioare - Fragmente (1)

Cei trei ,,C''

''O persoana creatoare este cea care are putere de patrundere, care vede lucruri pe care nimeni nu le-a mai vazut, care aude lucruri pe care nimeni nu le-a mai auzit - asta inseamna creativitate.''


''Creativitatea este cea mai mare rebeliune din existenta. Daca vrei sa creezi, trebuie sa scapi de toate conditionarile, altfel creativitatea ta nu va fi decat o copiere, va fi doar o copie la indigo. Poti sa fii creator numai daca ai personalitate, daca nu ti-ai insusit psihologia multimii. Psihologia multimii nu e creatoare; ea implica o viata de azi pe maine, mecanica, ce nu cunoaste dansul, cantecul, bucuria.''



''Fiecarui individ trebuie sa i se dea libertate absoluta de a fi el insusi, de a exista in felul lui. Si, fireste, sa nu se bage nimeni peste el - asta face parte din libertate. Nimeni nu trebuie sa se bage peste nimeni.
Dar in trecut, fiecare isi baga nasul in treburile celuilalt, chiar si in treburile absolut particulare, care n-au nici o legatura cu societatea. De exemplu, te indragosteai de o femeie - ce are de a face asta cu societatea? E o problema pur personala, un fenomen intim, nu se vinde la taraba. Daca doua persoane sunt de acord sa se lege prin iubire, societatea n-ar trebui sa intervina in treaba asta. Dar societatea intervine cu toate accesoriile ei, pe cai directe, pe cai indirecte. Intre indragostiti va sta politistul, intre indragostiti va sta magistratul. Si ca si cum asta nu e de ajuns, societatea a creat un super-politist, pe Dumnezeu, care sa aiba grija de toate.
Ideea de Dumnezeu este cea a unui curios care se uita pe gaura cheii, nelasandu-te sa ai intimitate nici chiar in baie, care trage continuu cu ochiul la tot ce faci. Lucrul asta e urat! Toate religiile din lume spun ca Dumnezeu e permanent cu ochii pe tine, te urmareste continuu - asta e un lucru urat, ce fel de Dumnezeu e asta? El n-are altceva de facut decat sa urmareasca pe toata lumea, sa umble dupa toata lumea? Pare sa fie detectivul suprem! Omenirea are nevoie de un sol nou - solul libertatii. 
Creativitatea este parfumul libertatii individuale.''







''Omenirea a ajuns acum la o rascruce. Am trecut de faza omului unidimensional, am epuizat aceasta faza. Acum avem nevoie de o faptura imbunatatita, tridimensionala. Eu numesc aceste trei dimensiuni cei trei ''C''. Primul C este constiinta, al doilea C este compasiunea, al treilea C este creativitatea.
Constiinta inseamna a fi, compasiunea inseamna a simti, creativitatea inseamna a actiona. Viziunea mea despre noua fiinta umana este ca ea trebuie sa fie simultan toate trei. ...Trebuie sa fii la fel de contemplativ ca Buddha, la fel de iubitor precum Krishna, la fel de creator ca Michelangelo, ca Leonardo da Vinci. Trebuie sa fii toate laolalta, simultan. Numai atunci totalitatea ta va fi implinita; altfel, in tine va continua sa lipseasca ceva. Poti sa ajungi pe un varf foarte inalt daca esti unidimensional, dar vei fi doar un varf. Eu as vrea sa fii intregul lant al muntilor Himalaya, nu doar un varf, ci varfuri peste varfuri.
Omul unidimensional a esuat. El n-a fost in stare sa creeze un pamant frumos, n-a fost in stare sa creeze paradisul pe pamant. A esuat lamentabil! A creat cativa oameni frumosi, dar n-a putut transforma intreaga omenire, nu a putut sa ridice constiinta intregii omeniri.Doar cativa indivizi ici si colo au ajuns luminati. Asta n-o sa se mai intample. Ne trebuie mai multi oameni luminati, si luminati in mod tridimensional. Asta e definitia mea pentru omul nou.''

''Logica este rece, foarte rece; e buna in ceea ce priveste matematica, dar nu e buna in ceea ce priveste omenirea. Daca omenirea devine prea logica, atunci omenirea dispare; atunci exista numai cifre, nu fiinte omenesti - cifre inlocuibile. Poezia, iubirea si simtirea iti dau adancime, caldura. Devii mai moale, iti pierzi raceala. Devii mai uman. Buddha e suprauman, nu exista nici o indoiala in privinta asta, dar el isi pierde dimensiunea umana. El e nepamantean. El are frumusetea de a fi nepamantean, dar nu are frumusetea pe care o are Zorba Grecul. Zorba este atat de pamantean! As vrea ca tu sa fii si Zorba si Buddha in acelasi timp, nu Zorba Grecul ci Zorba Buddha...Acestea sunt cele trei dimensiuni ale tale: fiinta, simtirea, actiunea. Actiunea contine creativitate, creativitatea de toate tipurile - muzica, poezie, pictura, sculptura, arhitectura, stiinta, tehnologie. Simtirea contine tot ce este estetic - iubirea, frumusetea. Iar fiinta contine constiinta,meditatia, constientizarea.''

Alexandru Vlahuta - Amurg si zori: ,,Invataturi''

Invataturi

Ce inseamna o directie gresita in educatia unui popor, se poate vedea din prabusirea de azi a Germaniei. Timp de aproape o jumatate de veac, toate puterile acestei mari imparatii au fost cultivate, canalizate si mobilizate in vederea unui strasnic razboiu, care, in conceptia teutona, si asa cum a fost pregatit, trebuia neaparat sa aduca cucerirea lumii intregi. Toata tara era o cazarma si-n fiecare neamt, de la savantul inchis in laboratorul lui, pana la maturatorul de strada, era un soldat desavarsit. ,,Deutschland uber alles'' era cantecul ei de fiecare zi. In zgomotul uzinelor, in pulsatia ritmica a motoarelor, pe pamant, pe mari si-n vazduh, din tot ce era lucru si suflet german, singur strigatul acesta se deslusia ,,Deutschland uber alles''. Jocurile copiilor erau mici manevre militare, adesea sub conducerea unui instructor; jucariile lor nu erau decat soldati in ordine de bataie, tunuri, pusti - cazarmi si arsenale.

S-au pregatit in tacere, cu rabdare, cu pricepere si cu metoda, au inceput razboiul cand au vrut ei si l-au dus, patru ani si mai bine, cu toate mijloacele permise si nepermise. Si care a fost rezultatul? In locul maririi visate - cea mai jalnica prabusire; in loc de bogatie si prosperitate - foamete, saracie si ruina; in loc de glorie - umilinta si rusine. Si cand te gandesti ce de viteji au pierit, cata energie s-a risipit!

Unde-ar fi azi Germania daca toate aceste puteri, in loc sa fie indreptate spre ura si distrugere, ar fi fost puse in slujba dreptatii s-a fericirii omenesti! - Ea si-a dat sangele, aurul, munca si sperantele a trei generatii, pentru a se vedea la capatul atator sacrificii, zdrobita si aruncata in fund de prapastie, de unde cine stie cand se va mai ridica! De pe urma carui cataclism mondial i s-ar fi putut intampla celei mai puternice tari din lume un asemenea dezastru?...Carmuitorii ei s-au purtat ca un nebun furios, care sfarma tot ce-i iese-n cale, fara sa-i treaca prin gand ca va veni o zi cand i se va prezenta nota. Acum nebunul e prins si legat. Bratele lui criminale se sbat neputincioase in camasa de forta. Iar nota o platesti tu sarman popor ingenunchiat, care n-ai alta vina decat c-ai crezut pe nebun intelept si te-ai inchinat lui.

Invatatura sa fie aceasta, nu numai pentru cei cari vor avea misiunea de-a conduce destinele unui neam, dar si pentru popoarele cari-si pun toata increderea in alesii lor. Ele isi vor deschide ochii de azi inainte si vor cauta sa-si dea bine seama daca in adevar calea pe care sunt indreptate este a lor.

Ca, pana se va aseza iarasi lumea intru ale ei, multa vreme se va vedea ridicandu-se, din umbra fiecarui colt, cate-un pastor nou, care va spune popoarelor desperate:

,,Eu sunt mantuitorul vostru. Veniti dupa mine toti cei insetati de dreptate!''...

(Dacia,11 (24) aprilie 1919)

-->

Alexandru Vlahuta - Amurg si zori (fragmente)

Un suflet nou

''S-a spus de atatea ori ca ne aflam la o cotitura in calea destinelor noastre, incat parca-ti vine greu sa mai intrebuintezi vorba asta acum, cand intradevar am ajuns ,,la un mare hop'', cum ziceau batranii.

Cat eram de pregatiti pentru strasnicul examen , la care am fost chemati sa ne infatisam, alaturi de cele mai nobile popoare ale lumii, si ce inteles real s-a putut desprinde din raspunsul pe care l-am dat la intrebarea asa de grea, neasteptat de grea, pe care ne-a pus-o vremea - acestea, si atatea altele in legatura cu ele, sunt lucruri pe care avem sa le discutam in ragaz si cu toata linistea ceruta, cand ne-om vedea asezati in hotarele si-n rosturile noastre lamurite. Ceea ce insa trebuie chiar acum sa eliminam din viata noastra cetateneasca, ceea ce nu se mai poate ingadui, decat numai dac-am pierdut cu desavarsire orice speranta de indreptare, este moliciunea morala, apatia asta orientala, care ne-a dus la margine de prapastie, si impotriva careia niciodata n-am stiut sa reactionam cu toata hotarata putere a unui neam care vrea sa traiasca. S-au petrecut sub ochii nostri calcari de lege, abuzuri si ticalosii de acelea, care-n orice alta tara ar fi starnit indignarea publica. La noi, de cate ori s-a ridicat un glas cinstit sa strige impotriva nedreptatilor de tot felul, a risipei ce zilnic se facea cu banul Statului si a blestematelor cardasii politice, pentru care tara era mosie cu arenda, n-am stiut cum sa sunam mai tare din tobele si timbalele cumetriilor noastre, ca nimic sa nu mai auzim din ceea ce ar fi putut sa tulbure dulcea nepasare in care ne-am obisnuit sa traim. ,,Ca doar n-am sa indrept eu lumea cu umarul''...De cate ori n-am auzit vorba asta, pe care ieftina filozofie a lenei a pus-o la indemana celor care nu vor sa faca nimic, celor care nu se simt datori cu nimic tarii lor!

Fiinta noastra individuala e inca departe de a fi contopita in marea fiinta a Neamului. Nici zguduirile din 1907, nici avantul din 1913, nici grelele incercari din urma, de care inca sangeram, n-au putut face sa mai taca-n noi indracitul acela de ,,eu'', care se crede centrul universului si care in toate se vede numai pe el. Ah, setea asta de trai bun, lacomia asta de banul nemuncit si de gloria nemeritata, cate energii pretioase n-a abatut din calea cea buna si adevarata in care le chemau nevoile tarii.

Drept e ca nici scoala, nici cresterea de acasa n-au cautat sa pregateasca-n noi oastea de munca, de lupta si de jertfa, fara de care nu se pot realiza izbanzile mari. Ba se poate zice ca, de cele mai multe ori, n-au facut decat sa strice materialul omenesc ce li s-a incredintat. Pretutindeni unde e o constiinta nationala, invatatura si educatia sunt organizate in vederea unui tel hotarat: ele trebuie sa dea elementele de care neamul are nevoie pentru afirmarea si dezvoltarea insusirilor lui caracteristici, indreptate toate spre unul si acelasi ideal. Fiecare om e un produs al solului, o forta necesara si activa crescuta din pamantul si din nevoile tarii, pe care e chemat s-o serveasca.

La noi ce tinta au urmarit, ce norma de orientare au avut scoala si educatia, - aceasta lasata adesea in grija guvernantelor straine? Uitati-va la ce-am produs - si veti avea raspunsul.Vinovata noastra nepasare de ce va veni dupa noi, in mod firesc izvorata din politica de hatar si de chiverniseala pe care am invartit-o atata amar de vreme, nu putea sa dea alte roade decat acelea pe care le culegem astazi. Sa speram ca e cea din urma recolta a vechiului nostru suflet. O, asa de vechiu!...

Si ce popor ales, ce nobil si vrednic popor a pus Dumnezeu pe bucatica asta de pamant! Faceti-l sa simta ca este o dreptate si pentru el - nedreptatitul atator veacuri: dati-i o administratie cinstita, un invatator harnic, priceput si cu tragere de inima pentru chemarea lui, un preot milostiv si cucernic, un doctor care sa-si caute bolnavii cu adanca iubire de frate - si un adevarat paradis va fi tara aceasta.

S-au risipit averi, s-au pustiit sate si orase, scoli si biserici s-au naruit sub viforul vrajmasului pradalnic... Ridice-se un suflet nou de sub daramaturile acestea - si toate se vor drege si mult mai frumoase de cum au fost vor fi.

Pentru aceasta insa alta faina trebuie sa se macine la moara politicei noastre. Si alta se va macina.''

(Dacia, 15 februarie 1919)

-->