Lucilla Chitu s-a nascut la 30 iulie 1873 in orasul Craiova.Tatal sau, Petre Chitu a fost unul din cei mai distinsi avocati ai baroului de Dolj si frate cu Gheorghe Chitu, fost ministru al Scoalelor.Mama sa Maria P. Chitu a fost prima traducatoare in romaneste a ,,Divinei Comedii'' de Dante.
Inca din copilarie s-a remarcat prin calitatile ei artistice.Canta la pian, facea compozitii literare minunate si chiar incepuse sa scrie versuri care erau apreciate de initiatii in literatura.La varsta de 21 ani a obtinut licenta in Litere ,,magna cum laude''.
O parte din versurile Lucillei Chitu au fost traduse in limbile portugheza, spaniola si italiana, iar cand a luat parte la un concurs de poezie(Jeux floreal) din sudul Frantei,ea a fost premiata, iar societatea poetilor ,,Les cadets de Gascogne'' i-a trimis insigna lor si o diploma.
,,Daca Lucilla Chitu ar continua sa mai scrie si astazi, sunt sigur ca ar face noi si mari servicii literaturii noastre peste granita.Trecutul sau vorbeste indeajuns de ce ar putea fi in viitor'' (I.C.Popescu-Polyclet - Versuri)
Am ales cateva poezii din volumul ,,Versuri'', publicat in 1937:
.jpg)
Vino...
__
Vino...fara nicio vorba, rataci-vom ganditori
Pe sub arborii ce-si pleaca fruntea verde
[visatori
Iar prin ramuri obosite trec in liniste fiori:
Si asa vom merge' ntr'una pe sub bolta de opal,
Multa vreme rataci-vom sub un cer senin si pal,
Cer pe care ceata toamnei se va' ntinde ca
[un val.
Vezi, ce trista este vremea, totul trece,totul
[moare,
Razele-au prins si ele pe petale o paloare
Cele face mai frumoase'n clipa asta trecatoare.
Vino,vreau pe al tau umar capul sa mi-l plec
[usor,
Salcia sa fremateze dupa vantul trecator,
Pe cand iarba si cu frunza sa simtim sub
[pasi cum mor.
Vino...vino in adancul de padure leganata,
Nu vei auzi altceva, pe sub salcia plecata,
Decat sgomotul ce-l face a mea inima'ntristata
* * *
Doua inimi
___
Si el si ea s'au intalnit
De mult,odata,la'ntamplare...
Cum s'au vazut, ei s'au iubit
Alaturea de-o roza'n floare.
O,vis de aur, tu ramai
In inimi vecinic neuitat!
Spre tine, dragoste dintai,
Ne sboara gandul ne'ncetat.
Tu, dragoste dintai, nu mori,
Himera ta seducatoare
Ne canta'ncet adeseori
Ca o sublima alinare.
Si ascultam tacuti ce spun
Refrenele, ca niste'nvinsi:
Odata s'au iubit nebun
Pe vremea rozelor doi insi!
Iar mai tarziu, induiosata,
Spre tine, dragoste apusa,
Aceeasi inima trist cata,
Caci tu esti tineretea dusa!
* * *
Dorinta mea
____
Lasati-ma pe mine cu visurile mele!
Asi vrea sa uit de lume, de luptele-i rebele,
Si ura si minciuna.
Asi vrea sa uit ca'n viata sunt inimi sbuciumate
Ce-si striga catre ceruri cu glasuri disperate
Tot greul suferintii de-acum si totdeauna.
Si-asi vrea sa simt cu tine ca inima mea bate,
Natura grandioasa'n a ta singuratate...
Dar, vai,nu sunt in stare, caci viziunea sumbra
A'ndurerarii lumei ma urmareste-ori unde,
Si nici-o raza blanda din ceruri nu patrunde,
Ci'ntr'una se aude un geamat surd in umbra.
* * *
Sonet
In tara mea padurea legende vechi sopteste
Cand seara vaporoasa de dor si farmec plina
Intinde-a sale aripi pe zarea ce-atipeste,
Ca paserile negre cu falfairea lina.
In tara mea sunt ape ce'n noaptea 'ntunecata
Suspina bland si dulce cantari de-odinioara,
Cantari sentimentale, de luna mangaiate
Cu razele-i balae ce tainic infioara.
In tara mea toti muntii cunosc trecutul ei,
Cu spade otelite ce scapara scantei,
Cu inimi ce vibreaza, de vajnici luptatori,
Iar vulturul ce-asteapta in munti cu creasta'n
[nori,
Isi simte 'nviorate maretele aripe
Cand basmele cu lupte incep sa se' nfiripe.
.jpg)