A debutat in anul 1929, in paginile cunoscutului ziar cracovian Ilustrowany Kurier Codzienny, cu poezia Primavara. Peste doi ani, va infiinta ziarul Tryb.
Creatia poetica a lui Stanislaw Jerzy Lec a constituit un moment important al liricii poloneze de dupa razboi. Greu de catalogat in curente sau tendinte, versurile lui Lec au coordonate proprii a caror sorginte este strans legata de personalitatea poetului: ganditor elevat, sceptic si ironic.
Ca orice poet mare, Stanislaw Jerzy Lec a fost un maestru al cuvantului, cautand sa redobandeasca valente vechi ale acestuia, dar mai ales imperechindu-le in mod neasteptat. O simplitate aleasa, dorita, caracterizeaza poezia lui Lec.
In ultimele volume, dupa cum si in poemele de fata, se semnaleaza tendinta poetului spre aforistica, dupa cum in aforisme remarcam cu usurinta ca avem de a face cu un mare poet.(Nicolae Mares)
Aforisme:
- Personajul pozitiv din iad e diavolul.
- Nu dupa fiecare noapte vin zorile.
- Casatoria este o institutie. Nu cumva cu lucratori prea putini?
- Exista un nimic mic si un Mare Nimic.
- Cel mai usor te ratacesti in codrul doborat.
- Pentru o individualitate munceste deseori o institutie intreaga.
- Ceea ce nu-ti poti inchipui, poti uneori cumpara.
- Spre tel? Acolo se coboara.
- Chiar gol, plicul sigilat contine secrete.
- ,,Lumea iti apartine!'' i-am spus unui tanar. ,,Degeaba - mi-a raspuns - e nevandabila''.
- Vesnicia? O unitate de timp.
- Construiti punti intre oameni. Neindoios, rabatabile.
- Ce usor poti nimeri la tinta. Din prostie!
- Nu-i bine sa crezi in om, mai bine sa fii sigur de el.
- Cand dansezi pe sfoara, esti obsedat doar de gandul in plasa cui vei cadea.
- Spui ca ma pretuiesti mult? Stiu, ai cere pe mine mai mult de treizeci de talanti.
- Nu tot ce se clatina poate fi leagan.
- Cand omul s-a ridicat in picioare, i-a crescut si umbra.
- Hainele ne apara azi pielea, nu zalele.
- Prevestesc o renastere a astrologiei - cand stelele vor fi locuite.
- Ca sa sari in prapastie n-ai nevoie de trambulina.
- epocile creeaza arheologia.
- Cand zvonurile imbatranesc, devin mituri.
- Fereastra spre lume o poti acoperi cu ziarul.
- Nu crede nici in propria-ti inima, iti inghite sangele.
- Toti va vor binele. Nu vi-l lasati luat.
- Omul are deja aripi si nu-i inger.
- Cate din cuvintele din urma n-ar dori sa fie primele.
- Ce greu e sa-ti ascunzi inexistenta!
- Lumea este in capul poetilor!
- Cum cresc piticii? In grosime.
- Se inseala cei care cred ca analfabetii nu pot face toate neghiobiile de la a la z.
- Cel mai greu de clintit este punctul pus deasupra lui ,,i''.
- De obicei, ceea ce a ars in noi ne mai si afuma.
- Ca si la melc, intortocheate sunt caile omului spre el insusi.
- Ti-ar trebui o mie de ochi sa faci cu ochiul la toate.
- Cand regii sunt despuiati, slugile isi scot repede fracurile.