,,Aulus Persius Flaccus s-a nascut la Volaterra in anul 34.Timp de patru ani, el frecventeaza cursurile vestitului gramatic Rhemmius Palaemon si ale retorului,tot asa de celebru, Virginius Flaccus.Isi va continua invatatura la scoala unui stoic renumit, originar din Africa Romana, Annaeus Cornutus, versat in literatura si in filozofie.
Cele sase satire scrise de Persiu, vor fi publicate intr-o singura carte de Caesius Bassus, dupa ce au fost eliminate pasajele prea tari, la indemnul lui Cornutus.Cartea s-a bucurat de succes, pentru talentul literar ce se releva in cele cateva poeme satirice.Opera satirica a lui Persiu, desi de mici proportii, este impresionanta mai putin prin descrierea societatii romane de atunci, odioasa poetului, cat mai cu seama prin intensitatea indignarii ce-l agita in fata naravurilor execrabile ale unor contemporani.El satirizeaza trufia,lenea, ipocrizia, coruptia si ingustimea de spirit, care domina o societate roasa de vicii.''
CITITORULUI SAU
- Satira 1,v. 1-3, 107-120 -
Nelinisti ale lumii, sarmane vorbe goale,
Nu-si pierde nimeni timpul cu scrierile tale!
(Ce fel de vorba-i asta?Chiar nimeni?Ce rusine!)
Un cititor, doi, haide, or fi si pentru tine.
.........................................................
Vezi, tu intepi intr-una urechi prea delicate
Cu adevaruri triste, ba chiar inveninate...
Ia insa bine seama: curand, tu vei vedea
Atatea usi inalte inchise-n fata ta
Si pe mai marii zilei cu gesturi de fereala
Din fata slovei tale, turbata, bestiala!...
Daca-i asa povestea, ma jur de azi-nainte
Sa mearga toate struna...Eu ma retrag cuminte:
Pe lume-s numai ingeri...Acum esti incantat?...
Dar vezi, Luciliu, Roma cumplit a forfecat...
Pe Lupus si pe Muciu, pe-atatia insi de vita
I-a incoltit azi, maine, cu dintele-i de crita...
Apoi, Horatiu insusi, Horatiu (cel istet)
Chiar de amici se leaga, cu versul lui glumet...
Jucandu-se cu inimi ce nu-si pierdeau surasul,
Radea cu dansul gloata facuta de tot rasul...
Iar mie nu-mi dai voie o vorba doar sa spun
Si pe furis in groapa ca pe-un rasad s-o pun?
Am s-o ascund in taina acestor stramte file,
Urechile lui Midas, eu le-am vazut, copile,
Lungi, de magar si ochi-mi nu sunt satui sa vada...
Pe mica-mi bucurie n-as da o Iliada...
.jpg)
UN FECIOR DE BANI GATA
-Satira 3, v. 1-38 -
,,Mereu acelasi lucru?Ci scoala-te odata!
Prin crapaturi de-obloane, lumina-i tot mai lata...
De cand intr-una sforai, fierbea si mustul tare...
Spre-amiaza cade imbra cadranului de soare;
Gandeste-te: vapaia de mult pe graie creste
Iar turma, la racoare, acum se hodineste''...
Asa-l certase unul din pedagogi si dansul
Raspunde: ,,Nu se poate!Ma minti cu dinadinsul!''
Apoi cu toata gura (cand striga, parca rage):
,,E careva pe-aicea? Hai iute, vino, drace!''
Si fierea-n el plesneste: ,,Nu-i nimeni sa m-auda?''
La urma urmei insa, si dupa multa truda
Pe carte pune mana, pe toc si pe cerneala...
Ce lustruita-i foaia!...Si iarasi, vaicareala:
Cerneala e prea groasa ori are apa multa
Si nu se mai cunoaste sau tocul nu-l asculta...
Ori varful i se rupe si doua urme lasa...
Din ce in ce mai bine, faptura pacatoasa!
Ajuns in halul asta, un pui de turturica,
Un craisor in fasa, de ce nu ceri papica?
Tu supara-te acuma, nu ganguri la mama...
,,Pot scri cu-asa penita?'' Minti iarasi, nu-ti dai sama?
Te-agati de orice lucru si nu mai poti de lene,
Batandu-ti joc de tine, cu ochi si cu sprancene...
Nebunule, ce viata de umilinti te-asteapta...
Tu esti la fel cu oala ce nu-i destul de coapta,
Suni infundat, cusurul il simte orisicine.
Ti-i verde inca lutul, da-i zor sa-l coci mai bine,
Si asta cat mai iute; olarul misca roata,
De-acuma te roteste, sa fii la vreme gata!
,,Dar tata are casa, mosie, procopseala,
Hambarele ticsite cu multa-agoniseala
Si solnita-i luceste de cea mai buna sare;
Cat voi trai, nu-i teama ca n-o sa am mancare...
Crezi, poate,c-asta-i totul?Zau,nu-ti incapi in piele
Ca esti a mia spita din neamuri tusce, vere,
Sau ca-n vesmant de purpur iti recunosti un seaman
In consulul ce trece, la strai cu tine geaman?...
Aceasta zanganeala e buna pentru pleava;
Eu stiu ce-ti poate pielea, soioasa si bolnava...
Nu ti-e rusine oare, sa fii de-aceeasi teapa
Cu dezmatatul Natta,ajuns sa nu-l incapa
Nici pielea, de grasime, duhnind a lenevie,
Orbit cum e, de patimi, il ierti ca nu mai stie
Ce-i binele si raul: e greu sa-l faci sa iasa
La suprafata apei, cand volbura-l apasa!...
Dar pe tirani, parinte al cerului si-a toate,
In ceasul cand li-i mintea la fapte blestemate,
Nu vreau sa-i dai osandei, ci fa-i sa se usuce,
Ca flacara virtutii ei n-au dorit s-apuce;
Cu zbuciumul acesta, in inima bolnava,
Splendoarea faptei bune li-i pururea otrava...
.jpg)