In 1952 se inscrie la Universitatea din Padova si studiaza intens medicina. In 1954 incepe perioada persecutiilor: impreuna cu doi colegi de universitate este arestat de Inchizitie si torturat, sub acuzatia de a nu fi denuntat un ,,iudaizant'', adica un crestin trecut la iudaism, si de a fi discutat cu acesta despre doctrina crestina. Odata cu el se afla in detentie si alti intelectuali, printre care Francesco Pucci si filozoful Giordano Bruno. Acuzat de erezie a fost judecat de patru ori si retrogradat intr-o manastire in Calabria. A fost condamnat la inchisoare perpetua. Astfel, a petrecut 27 de ani in inchisoare, unde a scris operele sale cele mai importante, cum ar fi: Orasul Soarelui, Metaphisica, Theologia.
La inceputul anului 1629 este achitat definitiv de tribunalul Inchizitiei.
In perioada 1633-1639, Campanella devine consilier al lui Richelieu pe problemele Italiei in plin razboi de 30 de ani, si se ocupa de publicarea propriilor opere care in 1635 sunt aprobate de Sorbona.
Pe 21 mai 1639 se stinge in pace, in manastirea dominicana din Rue St. Honore.
Putin inainte de moarte scrisese aceste cuvinte: ,,vom fi judecati de veacul viitor, deoarece veacul acesta isi rastigneste binefacatorii; dar ei renasc in a treia zi sau in al treilea secol''. In felul ei este o profetie, si chiar adeverita: pentru ca adevarata renastere a interesului pentru opera si personalitatea lui vulcanica s-a petrecut in veacul al XX-lea.(Smaranda Bratu Elian)
Suflet nemuritor
Am doar un bot de creier si totusi eu devor
tot ce e carte scrisa, in care ma cufund
fara-ncetare si cu nesat profund:
si-oricat as mai manca, eu tot de foame mor!
O lume dezvelit-a Aristarh,iar Metrodor
m-a adapat cu multe, dar setea-mi fara fund
nu se alina, mai mult vreau sa patrund;
cu cat mai mult eu aflu, cu-atat mai mult ignor.
Prin asta-s deci icoana a Celui necuprins,
ce tot ce e fiinta in sine el cuprinde,
cum marea pestii intr-insa, al dorului nestins
tel unic, inspre care ratiunea se intinde
ca o sageata sau prin alta mana: de-aceea, sunt convins,
e sigur si ferice doar cel ce-n El se-aprinde.
Oamenii sunt jucarie...
In teatrul lumii sufletele-mbraca
drept masca vie trupul provizoriu
si-n fata cu supremul consistoriu,
de arta sfanta pregatite, joaca,
asa ca fac ce-i hotarat sa faca.
Din scena-n scena alt auditoriu
le gusta jalea, rasul iluzoriu -
sortita carte-a zis sa se prefaca.
Nu stiu, nu pot alt lucru sa cunoasca,
decat sa-ncante pe-alti actori cu slomnul
precum le scrise pronia cereasca.
Si cand pe veci va fi sa-i cheme somnul,
vedea-vor, fara nici un fel de masca,
cine-a jucat mai bine intru Domnul.
Sonet asupra marii conjuctii
care va avea loc
in anul 1603 pe 24 decembrie
Privesc luminile ratacitoare prime
peste al saptelea si-al noualea sutar
iar in curand le vad unite-n Sagitar
schimband si legi si datini din vechime.
Iar tu, Mercur, iti iei in sarcina ca nime
sa consfintesti, drept vajnic secretar,
ce e pe veci ascuns in tainicul sertar
si-i hotarat prin legi chiar de dumnezeime;
de ziua ta in Europa, la amiaza ei,
va vad uniti, toti in a zecea casa,
iar soarele, cu voi in Capricorn, va da temei.
Oh, Doamne, rogu-te, ca acea zi glorioasa
s-apuc, sa-i vad cu bucurie pe acei
narozi buimaci, ce moartea ii apasa.
Asemuire intre iubirea de sine
si iubirea obsteasca
Acest amor din om ia orice vlaga
si spre-a trai-l sileste sa apara
bun, intelept si vrednic...Asadara
in sfinx trecand, el sinele si-l neaga
(chin rasplatit cu aur, faima draga);
apoi in cei din jur pizmas compara
virtutea lor cu vina lui. Ocara
urmeaza si cruzimi, cutit si plaga...
Dar cine urca la obstescul Tata
iubind, de om fratie o sa-l lege,
si afla-n semen bucurie noua.
San Francisc, pestii Tu-i tineai odata
drept frati (ferice cel ce intelege!)
si nu-ti erau potrivnici cum sunt noua.
Domnului nostru, Isus Cristos
Urmasii tai, cu cei ce sus pe cruce
te-au tintuit se-aseamana mai tare,
o, bunule Cristos, nesocotind oricare
dintre indemnurile-ti, minti uituce.
Desfrau, tradare si galcevi nauce
pare sa cate sfantul cel mare,
si chinuri de nespus si cazne-amare
(mai rau Apocalipsa n-ar aduce),
razboi cui te iubeste deschis si-adevarat
precum fac eu. Iar tu o stii prea bine,
caci imi citesti in suflet ca viata-mi ti-o inchin.
De te intorci aice, tu vino inarmat,
caci cu-alte cruci te-asteapta chiar cei alesi de tine,
nu Turcul, nu Iudeul si nici vreun alt strain.
Despre noblete si semnele ei
adevarate si false
In noi nobletea doar din vitejie
viata-si ia, si din intelepciune:
ea creste si da rod prin fapte bune
ce unici martori trebuie sa fie.
Inselatoare-i orice bogatie
ce nu-n virtuti temeiurile-si pune.
Obarsia - nu-mi pare rau c-o spun - e
Minciuna, ignoranta, trandavie.
Nu cantaresti onorurile bine,
tu, Europa, cu averi neroade!
Fac altfel chiar paganii. E rusine!
Noi cantarim un arbor dupa roade,
nu dupa umbra, frunze, radacine -
de ce ti-s judecatile schiloade?
Despre noblete si semnele ei
adevarate si false
In noi nobletea doar din vitejie
viata-si ia, si din intelepciune:
ea creste si da rod prin fapte bune
ce unici martori trebuie sa fie.
Inselatoare-i orice bogatie
ce nu-n virtuti temeiurile-si pune.
Obarsia - nu-mi pare rau c-o spun - e
Minciuna, ignoranta, trandavie.
Nu cantaresti onorurile bine,
tu, Europa, cu averi neroade!
Fac altfel chiar paganii. E rusine!
Noi cantarim un arbor dupa roade,
nu dupa umbra, frunze, radacine -
de ce ti-s judecatile schiloade?
(Din opera ,,Cetatea Soarelui'')
.jpg)
-->