Cunoasterea generala a omului:
Locul omului in natura.Cele doua infinituri
(fragmente)
,,Primul lucru care i se ofera omului, cand se priveste, este corpul sau, adica o particica de materie care-i apartine. Insa pentru a intelege ce este aceasta materie, trebuie ca el sa o compare cu tot ceea ce se afla deasupra lui si cu tot ce exista sub el, pentru ca, in felul acesta, sa-si gaseasca limitele adevarate.''
,,Ce inseamna un om in infinit? Cine-l poate intelege? Pentru a-si putea da seama de tot ce exista in Univers, e bine ca el sa caute in lucrurile cunoscute elementele cele mai simple. Va vedea ca o musita, bunaoara, ii ofera, in micimea corpului ei, parti incomparabil mai mici: gambe cu incheieturi, vine in aceste gambe, sange in aceste vine, umori in acest sange, picaturi in aceste umori, vapori in aceste picaturi. Si asa va merge, tot impartind mereu, pana se va simti epuizat, si in puteri si in ganduri.
Caci daca va crede ca a gasit, la capatul eforturilor sale, extrema micime a naturii, il voi face sa vada in ea o noua prapastie. Vreau sa-i zugravesc nu numai universul vizibil, ci si tot ce este in stare sa inteleaga din imensitatea naturii inlauntrul acestui atom imperceptibil. Sa vada aici, in aceeasi proportie cu lumea vazuta, o infinitate de lumi, care fiecare isi are firmamentul ei, planetele sale, pamantul sau; pe acest pamant, fiinte vii si chiar musite la care se vor gasi aceleasi lucruri de care am vorbit; si, gasind la infinit si neobosit, aceleasi lucruri, sa se piarda in aceste minunatii tot atat de uimitoare prin micimea lor, cum sunt celelalte prin proportiile lor. Caci cine nu va cadea in admiratie la faptul ca corpul nostru, care adineauri nu era perceptibil in Univers, imperceptibil el insusi in sanul totului, este un colos, o lume sau mai degraba un tot prin comparatie cu neantul la care nimeni nu poate ajunge?''
,,Caci, la urma urmei, ce este omul in natura? Nimic in raport cu infinitul, tot prin comparatie cu neantul, un lucru de mijloc intre nimic si tot. El este infinit de indepartat de ambele extreme; iar fiinta lui nu sta mai aproape de nimicnicia din care este scoasa decat de infinitul in care-i inghitita.''
,,Toate lucrurile au iesit din neant si au fost duse pana la infinit. Cine poate urmari aceste uimitoare calatorii? Numai autorul acestor minuni le intelege si nimeni altul.''
,,Simturile noastre nu vad nimic din ce apartine extremelor. Prea mult zgomot ne asurzeste; prea multa lumina ne orbeste; prea mare distanta (departare) ca si prea marea apropiere impiedica vederea; ce-i prea lung si ce-i prea scurt dauneaza intr-o vorbire; prea mare placere incomodeaza; prea multe cunostinte displac. Noi nu simtim nici caldul extrem, nici frigul extrem. Calitatile excesive ne sunt dusmane. Nu le mai simtim, le suportam. Prea multa tinerete si prea multa batranete aduc prejudicii spiritului; prea multa si prea putina hrana ne tulbura actiunile; prea multa si prea putina invatatura indobitocesc. Extremele sunt pentru noi ca si cum n-ar fi si noi nu suntem nimic fata de ele. Ele ne scapa sau noi lor.''
,,Reculegandu-se, omul sa vada ce este el prin comparatie cu intreaga existenta. Sa se considere ca ratacit in acest canton indepartat al naturii. Si din felul cum i se va parea aceasta inchisoare, in care este tinut, si care-i lumea vazuta, sa invete a judeca Pamantul, imparatiile, orasele si pe sine, la justa valoare.''
-->