Maretia omului
,,1. Pot concepe un om fara maini si fara picioare; l-as concepe chiar fara cap, daca experienta nu m-ar invata ca omul gandeste cu capul. Deci gandirea este aceea care defineste omul. Nimeni nu-l poate concepe fara ea.
2. Cine simte placere in noi? Mana? Bratul? Carnea? Sangele? Cercetati si veti vedea ca trebuie sa fie ceva imaterial.
3. Omul este asa de mare, incat maretia lui reiese si din aceea ca el se stie nenorocit.
Un copac nu se stie nenorocit. Este adevarat ca, sa te vezi neneorocit inseamna sa fii cu adevarat; dar inseamna si ca esti mare daca stii ca esti nenorocit. Astfel, toate nenorocirile omului dovedesc maretia sa. Sunt niste nenorociri de mare senior, nenorociri de rege deposedat.
4. Cine se crede nenorocit ca nu este in afara de un rege deposedat de rang? Gasea cineva pe Paulus Emilius nenorocit ca nu mai este consul? Dimpotriva, toata lumea il gasea fericit ca a fost odata; pentru ca el nu era facut sa fie totdeuna consul. Insa lumea il gasea foarte nenorocit pe Perseu ca nu mai este rege, fiindca el era facut sa fie totdeauna rege, asa ca parea un lucru bizar ca mai putea suporta viata. Cine se crede nenorocit ca nu are decat o gura? Si cine nu este nenorocit ca nu are decat un ochi? Nimeni nu s-a gandit vreodata sa se intristeze ca nu are trei ochi; dar oricine ar fi nemangaiat daca n-ar avea decat unul singur, sau daca n-ar avea nici unul.
5. Avem o asa de frumoasa idee despre sufletul omului ca nu putem suferi sa fim dispretuiti de el si sa nu ne bucuram de stima unui suflet; si toata fericirea oamenilor consta in aceasta stima.
Daca falsa glorie pe care o cauta oamenii este pe de o parte un semn al ticalosiei si al josniciei, ea este pe de alta parte un semn al excelentei lor. Oricate averi ar avea omul pe pamant, de orice sanatate si comoditate s-ar bucura, el nu este satisfacut daca nu este stimat de semenii sai.
6. Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura; dar este o trestie cugetatoare. Nu trebuie ca intregul Univers sa se inarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picatura de apa e destul ca sa-l ucida. Insa in cazul in care Universul l-ar strivi, omul ar fi inca mai nobil decat ceea ce-l ucide; pentru ca el stie ca moare; iar avantajul pe care Universul il are asupra lui, acest Univers nu-l cunoaste.
Astfel, toata maretia noastra sta in cugetare. De aici trebuie sa purcedem, nu de la spatiu si de la durata. Sa ne silim a cugeta frumos. Iata ideea morala.
7. Este periculos sa insisti asupra egalitatii omului cu vitele fara a-i arata si maretia, dupa cum este periculos sa-i arati cu prea mare insistenta maretia pe care o are, fara a-l face sa-si vada josnicia. Este insa si mai periculos sa-l lasi nestiutor si de una si de alta.
8. Este bine ca omul sa-si aprecieze valoarea. Sa se iubeasca pe sine intrucat are o fire capabila de bine. Dar sa nu iubeasca ceea ce-i josnic in el. Pentru aceasta sa se dispretuiasca, fiindca altfel toata puterea lui este fara folos. Insa, bineineteles, nu trebuie sa dispretuiasca ceea ce constituie capacitatea naturala a sa. Sa se urasca pe sine intr-un fel, sa se iubeasca in altul. El are in el capacitatea de a cunoaste adevarul si de a fi fericit; dar nu poseda adevarul in mod statornic, nici in mod satisfacator....Stiind cat de mult patimile ii intuneca constiinta, as vrea ca el sa urasca in sine placerea trupeasca, care-l influenteaza, pentru ca sa nu-l orbeasca in alegerea ce face si sa nu-l tina in loc, dupa ce va fi ales.''
-->